ABR

Un nou concurs de MTB marca celor din Arad s-a consumat Duminica la Siria cu participarea a aprox. 350 rideri. Inscrierea gratuita, f. buna organizare si semnalizare a traseului, cu oameni in punctele cheie ale traseului, cu cel mai tare sistem de cronometrare din tara a celor de la CP, prezenti mai la toate concursurile de ciclism, a iesit din nou un concurs reusit organizat de aradeni, jos palaria, felicitari si respect pt. ceea ce faceti. Ca si consumator amator de MTB nu i-am putut gasi vreun mare minus, bravo.

Am inceput cu happy end-ul de data asta, pt. ca la mine telenovela continua, un titlu sugestiv ar fi: Fizicul vrea inima cere bicicleta nu si nu :-)) Acuma divina sunt si eu, o dau doar cu after shave sar pe ea si dai. Mai are si ea nevoie de putina bibileala.

Asa ca direct din incalzire incep rateurile de lant, care are 100km, deci nou nout, dar rodat pe plat, asa ca na apucat sa se obisnuiasca cu urcarile brutale si pinioanele mari. Dan ma sfatuieste sa mai strang surubul (de la stifter :-)), e la max, asa ca destrang putin cablul. Reglajele facute inainte cu 5 min de start sunt de ori/ori dar de cele mai multe ori sunt ori :-)).

Pe plat bitza e racheta ce sa zic, pe prima catarare dupa start ma descurcam muuult mai bine cu tohanu lu uica, care de altfel cred ca e un 29er. Cu toate astea am inceput bine, ca la Geiger in roata lui Suca. Are ritmul meu de concurs, la Geiger mi-a fost frica sa-l tin, dar aici pe derdelusul de 1500hm am zis ca voi zbura, dar am zburat ca puiul din reclama (zbori puiule, zbori:-)) 

Deci depasim la greu, mergem ca pe tandem, lipit de roata spate a lui Suca. Dupa ce il depasim pe Marius Ianu zbang, primul rateu de lant. Mergeam pe marginea din dreapta a drumului, instinctiv ma uit in jos sa vad pe ce pinion a cazut lantul si o iau la vale in iarba. Nu pot reveni, asa ca descale ca sa revin pe traseu, deja nu-i mai vad nici pe Suca nici pe Ianu, trece si Razvan pe langa mine.

Revin in cursa cu aceleasi rateuri dar de data asta asteptate si controlate :-))

Mai depasesc pe prima urcare, pana incep alternarile de urcare si coborare. Raman singur, ma simt f. bine, asa ca ii dau pe urmatoarea urcare, care se termina rapid si schimb pe placa mare pt. platul ce urma, dar lantul sare de pe placa mare si cade pe bratul pedalier. Il pun la loc, ma ajunge Razvan din nou. Ma ajung si alti 2 baieti. Merg cu ei o bucata, pana ce unul din ei cade pe o coborare prafoasa. Raman cu celalalt, cu el am rulat si la Oradea. Urmeaza push-bike. Nu credeam ca delusoarele alea au asa urcari, ma gandeam ca urc pe placa mare peacolo :-)), n-a fost deloc asa.

Pe o portiune de praf fals, plat fals, o buturuga se joaca pe la spitele rotii spate si imi rupe vreo 2, avea treaba si cu schimabatorul, da am oprit la timp. Impletesc spitele sa nu zornaie, iarasi Razvan ma ajunge, dejafu. Il asteptam sa vina cu berea...dar pe final tot a dato :-)

Termin cu spitatul si pedalez ca un animal pe portiunea ce urmeaza, ori o rup ori ma rup. Il ajung pe partenerul de pedala de la Oradea. Urmeaza coborare ceva mai abrupta la capatul careia ma asteapta serpii, snake-bite pe spate :-(( 

Jos de tot, la capatul coborarii, zona de plat pt. schimbat camera, pitstop Mecanicii de la boxele din F1 sunt cu mult in urma mea la viteza de schimbat camere, dat jos cauciucuri, cel mai prost stau cu umflatul, din vreo 286 de repetari intra vreo 30-40psi. Asa ca se face de 40psi si o iau din loc, intre timp am salutat vreo 10 rideri, printre care bineinteles din nou Razvan.

Numai stiu daca a mai urmat si ceva urcare, dar urmatoarea coborare abrupta aproape pe final pitstop :-)), lantul cade ireversibil intre placa mica si cadru. Asa ca opresc langa susurul unui paraias, la poalele coborarii si zic ca e floare la ureche, sunt super antrenat si in deastea (Geiger, BMM, Oradea...) doar am power-link. Numai ca power-linkul e blocat, nu vrea nicicum sa se miste din orice pozitie l-as presa. Incerc sa trag de lant sa il scot din blocaj, fara succes. Apare Andrei, scoate noua lui achizitie, bijuteria lui aurie de tool cu scule. Din pacate nu avem ce face cu ea, cu chestiile alea poti eventual sa-ti cureti unghiile :-) Incercam sa deblocam lantul cu bete, dupa vreo 13min de chinuiala lantul cedeaza si iasa din stransoare. Adapam la paraias si plecam.
Pe bucata de asfalt ce urmeaza (12km) il "car" pe Andrei la plasa, sa recupereze timpul pierdut cu lantul meu. Lipsa spitelor rupte pe roata spate isi face efectul, o simt balanganindu-se stanga-dreapta.
Nu iert nimic pe ultima portinune de urcare, dar pe coborarea bolovanoasa spre finish fac uz maxim de frane, ca nu cumva sa avariez total roata spate. Ajung la finish cu o intarziere de aprox. 20min, intarziere generata de problemele tehnice, calcul facut dupa studierea trackului. Asa ca am scuze din nou ca n-am putut mai mult. :-P
In concluzie: traseu fain, zona de asemenea, e bine ca mai avem un concurs in zona, Aradul se misca excelent in sensul asta, bravo lor si inca odata felicitari organizatorilor.