Transdolomiti - Ziua 8

Monte Pasubio (Rif. Papa) - Torbole (Lago di Garda), 50km, 350hm
Duminica 21.08.2011
Ultima zi de bicicleala, zi in care coborarea este cea care predomina, urcarea fiind doar la plecare, numai asa de incalzire. Trecem masivul Pasubio pe drumul european E5, acest drum E5 pe care tot ne-am dat, este un drum (poteca, macadam, asfalt) de vreo 3200km ce strabate Alpii si trece prin Germania, Austria, Elvetia, Italia si Franta.
Deci urcam prin Arco Romano pana la Capella 2074m si mai departe pe poteca la Sette Croci. De aici mai avem putin de impins, carat bitza pana intram pe E5. Portiunea de trail in coborare, pe coasta, pana in Rif Lancia este una spectaculoasa, in primul rand ca si peisaj, dar si ca dificultate, acesta fiind punctul forte al zilei.
Oprim la Rif Lancia 1825m, umplem bidoanele cu apa si stam la un suc. De aici numai coborare pana in Rovereto 204m, mai intai pe macadam, dupa asfalt. In Rovereto mergem direct la gara sa rezolvam biletele de tren pt. intoarcerea la masina de a doua zi dimineata. Dupa ce butonam vreo 3 automate de bilete ne prindem cam care este succesiunea de butoane ce trebuiesc apasate pana sa iasa produsul final: biletele.
Plecam din Rovereto pe pista de biciclete pana la Nago, de unde se vede prima panorama cu Lago di Garda, mai apoi ajungem la Torbole, pe la ora 14. Aici rezolvam neasteptat de rapid cazarea, ci nu orice cazare, accesibila ca pret si langa lac, la penthouse, cu vedere la lac. Trecem drumul catre plaja hotelului si direct in lac. O baie pe cinste dupa 8 zile de bicicleala maxima.
Dupa baie ne cam taie foamea, colindam putin orasul pana gasim o pizzerie care sa functioneze la ora aia, nu era nici pranz nici cina. Dupa din nou baie si seara zacem pe terasa la o sticla de Prosecco. Asa se incheie si ultima zi de aventura, o zi relaxanta, cu vreme f. frumoasa si un descent memorabil.
Poze ziua 8.
Poze ziua 9.

Transdolomiti - Ziua 7

San Sebastiano - Monte Pasubio (Rif. Papa), 45km, 2000hm

Sambata 20.08.2011
Am ajuns si la penultima zi a turului, ultima ca si efort sustinut. Plecam din San Sebastiano dupa micul dejun si umplerea bidoanelor cu apa. Urcam pe asfalt pana in Passo del Sommo 1343m, de acolo pe macadam, urcare usoara pana intram pe un traseu de maraton (Gibo Simoni). De la Rif Stella d Italia 1536m ceva mai bolovanos, dupa care un trail excelent prin padure.
Ajungem in Passo Coe 1610m, aici intalnim o trupa de rutieri italieni care veneau de la Riva. Mai departe intram pe un vechi drum militar, drum pietruit cu bolovani destul de mari incat sa facem ceva risipa de efort pe catarare pana la Monte Maggio 1853m. Incepe un single track pe E5 Sentiero della Pace. Portiuni mari din aceasta sectiune trebuie impins din cauza potecii inguste si neprotejate. Apar si sectiunile tehnice si cazaturile, pene, nimic grav.
La un moment dat pe coborare prin padure dam de epava unui camion si nu reusim sa ne dam seama cum a ajuns pana acolo, deoarece urcarea e pe poteca prin padure.
Ajungem in Passo della Borcola, unde coborarea pe asfalt este mare consumatoare de placute de frana. Incepem ascensiunea zilei, 1400hm dintr-o bucata. La inceput urcare pe asfalt pana in Colle Xomo (1058m), unde la cabana cu acelasi nume oprim sa mancam. Aici chelnerul, la ora pranzului, era deja incins de gradele multiple, nu de cele de afara. Spre surprinderea nostra se descurca destul de bine cu tava, probabil asta era regimul lui de lucru, fara ceva grade nu reusea sa se porneasca. Pt. comenzile serioase, de mancare, trebuia chemat bucatarul.
Dupa ce terminam cu pranzul avem timp si de zacut, multumita reactiilor intarziate ale chelnerului :-). Plecam din Colle Xomo pe catararea zilei, pe macadam, catre cabana de varf Rif. Gen. Achille Papa 1929m.
Fiind intr-o dispozitie de catarare f. buna, ascensiunea fiind una cu inclinatii intre 8-12% si cu o panorama de altitudine deosebita, urcarea devine o placere. Pana sus nu am oprit, cumulat, nici macar 5 min, si atunci pt. poze.
Ajuns sus, cabana Rif. Gen. Achille Papa chiar este una construita pe varful muntelui, deci ce poate fi mai frumos si relaxant decat sa stai pe terasa cabanei si sa admiri peisajul cel ofera aceasta pozitionare, in timp ce rehidratarea se face cu un hefeweizen.
In interiorul cabanei nu ai voie sa intrii in bocanci, la intrare ii lasi in raft in locul slapilor pe care ii incalti (ca in majoritatea cabanelor de altitudine). Dusul costa 5 EUR (fisa) si tine 1-2 min., asta daca ai noroc, jumatate din timpul asta poate sa iti vina apa rece sau sa iti vina apa doar cat sa te uzi in palma. Asa unii dintre noi fac un dus cu 2, 3 fise, altii mai ghinionisti nu se spala nici pe maini cu 2 fise. Asadar cu dusul facut si cu o foame deja dusa la extrem, coboram la cina. Supa, felul 1, 2, 3, intra excelent toate, dupa tot efortul depus in timpul zilei. Ca digestiv din partea casei primim o bautura aproape identica la nume si la gust cu medicamentul triferment :-).
Se termina din pacate inca o zi superba in Dolomiti.
Poze ziua 7.

Transdolomiti - Ziua 6

Marcesina - San Sebastiano, 63km, 1649hm
Vineri 19.08.2011
Plecam din Marcesina dupa ce ne ghiftuim bine la micul dejun, usor stresati ca nu avem cazare rezervata. Nu ne facem plinul de apa la plecare deoarece apa de la cabana nu era potabila (ceva strategie de vanzari banuiesc), cu speranta ca vom gasi un izvor prin apropriere.
La review-ul zilei pe care il faceam in seara precedenta pe road book-ul si scurta descriere a celor de la tourfinder, am citit cum ca ar fi o tura secetoasa, dar la plecare ne gandeam ca vom gasi totusi unde sa facem plinul.
Tura din ziua de azi va fi iarasi o calatorie in trecut, de data aceasta una ceva mai recenta, din timpul primului razboi mondial dintre Austria si Italia. Traseul prin Altopiano di Sette Comuni este unul f. bolovanos ce trece prin ruinele fostelor redute, fortarete si platouri unde s-au dat lupte grele, pe scurt, un drum incarcat de istorie.
Incepem bineinteles cu urcare, apa pe care o mai avem in bidoane se termina in primii kilometrii, aerul uscat si caldura isi fac efectul asupra conditiei fizice, ne miscam din ce in ce mai greu. Intrebam pe oricine ne iese in cale cat mai e pana la apa...mult. Un italian dragut ne imparte ceaiul lui la toti. Portia care revine fiecaruia nu ne ajunge nici macar pana in stomac, se evapora pe limba :-). Ne intersectam si cu trupa de austrieci, dar nu reusesc sa ii combin la ceva apa (aveau camel bag-uri).
Dupa ce mai urcam ceva dam de un microbuz la care nu era nimeni, dar la umbra caruia ne astepta o canistra de plastic transparenta de vreo 20L plina cu apa. Fara sa ne gandim prea mult cei cu ea, a cui o fi...ne umplem bidoanele si ne potolim setea care ne bantuia de ceva ore bune. I-am urat sanatate si numai bine posesorului canistrei ce ne-a salvat de la o deshidratare crunta.
Asa se mai pot observa si din obiectivele turistice, transee, fortarete din 1.War, nu cautatul disperat dupa surse de apa.
Coboram ceva pe bolovanis si dam de Campo Gallina, scena a unei batalii, aici oprim sa cercetam zona si sa ne odihnim. Urcam in continuare pe Erzherzog Eugen Straße, strada militara.
Scurta hidratare, pentru ca nu ne-am halosit sa golim canistra omului, am facut fiecare doar un plin, nu ne ajunge prea mult, incepem sa intram iarasi pe rosu, dar nu pentru mult timp, deoarece ajungem la singura sursa de apa din zona, fantana pe care toti ne-o inchipuiam si o vedeam de ceva timp, dupa fiecare curba sau stanca. Aici ne hidratam asa cum trebuie si dupa o catarare scurta dovedim prima ascensiune a zilei, ajungem in Bocchetta Portule 1952m. De aici coborare pe macadam pana la rustica cabana Malga Larici (1640m). Aici un fel de cabana/ferma/birt de familie, ceva f. rustic, singura noastra sansa de a lua pranzul.
Recuperare maxima dupa ce mancam si ne hidratam cu beroase, sucuri, fiecare cu ce poate.
De aici dupa o urcare scurta incepe coborarea pana la Forte Verle (Passo Vezzena - Trento), o ruina a unui fort bombardat de austrieci in 1.War. Relatarile unui ghid zice ca fortul austriac a fost bombardat tot de austrieci, care aveau o baterie de tutunuri sus in munte, fortareata fiind jos in pas. Bombardamentul a survenit in urma predarii autriecilor din fortareata fortelor italiene.
Noi nu ne predam si coboram in continuare prin padure pana la Fort Belvedere. Aici o alta fortareata, de data aceasta una bine intretinuta si introdusa in circuitul turistic al zonei. Plin de turisti, ne oprim si noi, unii sa viziteze fortareata altii terasa fortaretei.
Plecam mai departe spre Lavarone, de aici incepe misiunea cazarea. Oprim in Lavarone la biroul de info turism. Gasim cazare chiar in Lavarone, dar fiind devreme si ziua ce urmeaza putin mai grea, decidem sa mai parcurgem ceva si din urcarea zilei ce urmeaza asa ca rezervam locuri la Albergo Al Sole din San Sebastiano.
Ajungem pe Senterio della Pace, un super trail prin padure care da direct in Carbonare, localitatea ce trebuia sa fie destinatia pe ziua curenta. Mai departe pe asfalt, ajungem la San Sebastiano cu o urcare de vreo 250hm in 4km.
Incheiem o zi istorica si secetoasa la o cina si un pahar de vin/bere.
Poze din ziua 6.

Transdolomiti - part2 from Sorin on Vimeo.

Transdolomiti - Ziua 5

Passo Brocon - Marcesina, 50km, 1348hm
Joi 18.08.2011
Dupa micul dejun avem si ceva vreme de relax, deoarece azi e putin de pedalat si cazare rezervata. La plecare, dam iarasi de partenerii nostri de drum, o trupa din AT cu care ne-am mai intersectat si zilele trecute.
Prima sectiune este una de coborare pe macadam, bolovanis destul de serios, dupa care o luam pe poteca catre Grotte di Castello Tesino. Drum f. fain de altitudine, prin padure pana la grota, unde ceva lume asteapta sa viziteze grota, care din cate am inteles nu e ceva iesit din comun. Asa ca ne hotaram sa ii dam in continuare, din nou pe poteca, mai apoi pe macadam, pe un drum construit de romani peste Alpi catre Verona si Venetia, vechi de 2000 de ani: Via Romana "Claudia Augusta Altinate". Urmam acest drum istoric doar 1km, deviem pe o poteca cu pietris, in coborare, pe care suntem nevoiti sa impingem bitele la vale. Ultima portiune de drum f. abrupta, avem ceva probleme de stabilitate deoarece pitrele de sub picioare o iau la vale.
Ajungem din nou pe macadam pana la Parco di Castello Tesino. Oprim sa ne racorim la cascada, pozele obligatorii si mergem mai departe pe asfalt prin Castello Tesino (900m), mai apoi coborare pe asfalt spre Grigno (263m). Aici ar fi trebuit sa luam pranzul numai ca era putin cam devreme, deci hotaram sa mancam in urmatoarea localitate, Selva, chiar inainte de ascensiunea zilei, 1150m urcare dintr-o bucata. Numai ca Selva avea maxim 6 case :-), pe unde mirosea cei drept a ora pranzului.
Aveam 2 optiuni: sa ne intoarcem in Grigno la restaurant (unde erau opriti si trupa de austrieci), sau sa bagam batoane, geluri... ce mai aveam prin rucsaci si sa ii dam asa pana sus sau pana la prima cabana, birt unde sa mancam ceva. Alegem a 2-a optiune si ne oprim la o fantana sa incarcam cu apa, batoane si ceo mai fi sa ne mai tina de foame.
Incepem ascensiunea pe un drum asfaltat de prin 2006 special pt. biciclisti, deci netraficat auto, doar de cei ce locuiesc prin zona. Drumul in continua ascensiune ofera panorame de altitudine cu Grigno si imprejurimile acestuia.
Catararea continua prin padure, dupa care urmeaza ceva portiuni valurite. Foamea nu ne prea lasa sa pedalam, dar nici urma de vreo crasma, nimic. Mai scobim prin rucsaci dupa ceva faramituri sa mai tina cat de cat de foame.
Iesim din padure si apare prima cabana, dar mai avem numai 3km si ajungem la destinatia zilei a 5-a, Marcesina (1372m), deci numai are rost sa oprim si mergem pana la capat.
La plecarea de jos ne-am descompus in 2 grupuri, din cauza oboselii, foamei, ritmului fiecaruia, asa ca noi grupul din fata incercam mai tot timpul sa ii asteptam pe ceilalti, dar foamea nu ne prea lasa sa zabovim prea mult, cu gandul ca la prima cabana oprim si ii asteptam la un sandvici, bere ceva.
Pana sus la cabana Marcesina nu era decat un singur drum, deci fara riscuri de ratacire. Asa ca ajungem la cabana Marcesina unde aveam rezervare si ii asteptam pe ceilalti pe terasa. Luam un sandvici, o bere, ceilalti nu apar. Sosesc austriecii intre timp, ii intrebam pe ei, ne raspund ca nu i-au vazut dar ca sigur trebuie sa apara, nefiind alte variante de drum, intersectii. Incercam sa dam de ei pe mobil, nu aveau semnal.
Dupa aproape 1h reusim sa vorbim cu ei si din explicatii imi dau seama doar ca sunt pe drumul principal, asa ca ii indemn sa bage in continuare, ca ii asteptam pe terasa la bere. Dupa inca 15 min vorbim iarasi si imi dau seama ca ei trecusera de cabana si erau deja o bucata buna (aproape 1h) pe traseul de a 2-a zi. Dar fiind o zi usoara numai contau cativa km in plus, fiind rasplatiti din plin cu o cina cu vreo 5 feluri, bauturi, digestive... Ne-am facut si de data asta de cap, a 2-a zi urmand tot o zi usoara.
Cu toate ca a fost o zi cu ceva evenimente, totusi o zi reusita, vreme splendida, peisaje la fel si bicicleala maxima (pt. unii :-)).
Poze ziua 5.

Transdolomiti - part2 from Sorin on Vimeo.