Sambata 20.08.2011
Am ajuns si la penultima zi a turului, ultima ca si efort sustinut. Plecam din San Sebastiano dupa micul dejun si umplerea bidoanelor cu apa. Urcam pe asfalt pana in Passo del Sommo 1343m, de acolo pe macadam, urcare usoara pana intram pe un traseu de maraton (Gibo Simoni). De la Rif Stella d Italia 1536m ceva mai bolovanos, dupa care un trail excelent prin padure.
Ajungem in Passo Coe 1610m, aici intalnim o trupa de rutieri italieni care veneau de la Riva. Mai departe intram pe un vechi drum militar, drum pietruit cu bolovani destul de mari incat sa facem ceva risipa de efort pe catarare pana la Monte Maggio 1853m. Incepe un single track pe E5 Sentiero della Pace. Portiuni mari din aceasta sectiune trebuie impins din cauza potecii inguste si neprotejate. Apar si sectiunile tehnice si cazaturile, pene, nimic grav.
La un moment dat pe coborare prin padure dam de epava unui camion si nu reusim sa ne dam seama cum a ajuns pana acolo, deoarece urcarea e pe poteca prin padure.
Ajungem in Passo della Borcola, unde coborarea pe asfalt este mare consumatoare de placute de frana. Incepem ascensiunea zilei, 1400hm dintr-o bucata. La inceput urcare pe asfalt pana in Colle Xomo (1058m), unde la cabana cu acelasi nume oprim sa mancam. Aici chelnerul, la ora pranzului, era deja incins de gradele multiple, nu de cele de afara. Spre surprinderea nostra se descurca destul de bine cu tava, probabil asta era regimul lui de lucru, fara ceva grade nu reusea sa se porneasca. Pt. comenzile serioase, de mancare, trebuia chemat bucatarul.
Dupa ce terminam cu pranzul avem timp si de zacut, multumita reactiilor intarziate ale chelnerului :-). Plecam din Colle Xomo pe catararea zilei, pe macadam, catre cabana de varf Rif. Gen. Achille Papa 1929m.
Fiind intr-o dispozitie de catarare f. buna, ascensiunea fiind una cu inclinatii intre 8-12% si cu o panorama de altitudine deosebita, urcarea devine o placere. Pana sus nu am oprit, cumulat, nici macar 5 min, si atunci pt. poze.
Ajuns sus, cabana Rif. Gen. Achille Papa chiar este una construita pe varful muntelui, deci ce poate fi mai frumos si relaxant decat sa stai pe terasa cabanei si sa admiri peisajul cel ofera aceasta pozitionare, in timp ce rehidratarea se face cu un hefeweizen.
In interiorul cabanei nu ai voie sa intrii in bocanci, la intrare ii lasi in raft in locul slapilor pe care ii incalti (ca in majoritatea cabanelor de altitudine). Dusul costa 5 EUR (fisa) si tine 1-2 min., asta daca ai noroc, jumatate din timpul asta poate sa iti vina apa rece sau sa iti vina apa doar cat sa te uzi in palma. Asa unii dintre noi fac un dus cu 2, 3 fise, altii mai ghi
nionisti nu se spala nici pe maini cu 2 fise. Asadar cu dusul facut si cu o foame deja dusa la extrem, coboram la cina. Supa, felul 1, 2, 3, intra excelent toate, dupa tot efortul depus in timpul zilei. Ca digestiv din partea casei primim o bautura aproape identica la nume si la gust cu medicamentul triferment :-).
Se termina din pacate inca o zi superba in Dolomiti.
Poze ziua 7.
Am ajuns si la penultima zi a turului, ultima ca si efort sustinut. Plecam din San Sebastiano dupa micul dejun si umplerea bidoanelor cu apa. Urcam pe asfalt pana in Passo del Sommo 1343m, de acolo pe macadam, urcare usoara pana intram pe un traseu de maraton (Gibo Simoni). De la Rif Stella d Italia 1536m ceva mai bolovanos, dupa care un trail excelent prin padure.
Ajungem in Passo Coe 1610m, aici intalnim o trupa de rutieri italieni care veneau de la Riva. Mai departe intram pe un vechi drum militar, drum pietruit cu bolovani destul de mari incat sa facem ceva risipa de efort pe catarare pana la Monte Maggio 1853m. Incepe un single track pe E5 Sentiero della Pace. Portiuni mari din aceasta sectiune trebuie impins din cauza potecii inguste si neprotejate. Apar si sectiunile tehnice si cazaturile, pene, nimic grav.
La un moment dat pe coborare prin padure dam de epava unui camion si nu reusim sa ne dam seama cum a ajuns pana acolo, deoarece urcarea e pe poteca prin padure.
Ajungem in Passo della Borcola, unde coborarea pe asfalt este mare consumatoare de placute de frana. Incepem ascensiunea zilei, 1400hm dintr-o bucata. La inceput urcare pe asfalt pana in Colle Xomo (1058m), unde la cabana cu acelasi nume oprim sa mancam. Aici chelnerul, la ora pranzului, era deja incins de gradele multiple, nu de cele de afara. Spre surprinderea nostra se descurca destul de bine cu tava, probabil asta era regimul lui de lucru, fara ceva grade nu reusea sa se porneasca. Pt. comenzile serioase, de mancare, trebuia chemat bucatarul.
Dupa ce terminam cu pranzul avem timp si de zacut, multumita reactiilor intarziate ale chelnerului :-). Plecam din Colle Xomo pe catararea zilei, pe macadam, catre cabana de varf Rif. Gen. Achille Papa 1929m.
Fiind intr-o dispozitie de catarare f. buna, ascensiunea fiind una cu inclinatii intre 8-12% si cu o panorama de altitudine deosebita, urcarea devine o placere. Pana sus nu am oprit, cumulat, nici macar 5 min, si atunci pt. poze.
Ajuns sus, cabana Rif. Gen. Achille Papa chiar este una construita pe varful muntelui, deci ce poate fi mai frumos si relaxant decat sa stai pe terasa cabanei si sa admiri peisajul cel ofera aceasta pozitionare, in timp ce rehidratarea se face cu un hefeweizen.
In interiorul cabanei nu ai voie sa intrii in bocanci, la intrare ii lasi in raft in locul slapilor pe care ii incalti (ca in majoritatea cabanelor de altitudine). Dusul costa 5 EUR (fisa) si tine 1-2 min., asta daca ai noroc, jumatate din timpul asta poate sa iti vina apa rece sau sa iti vina apa doar cat sa te uzi in palma. Asa unii dintre noi fac un dus cu 2, 3 fise, altii mai ghi
nionisti nu se spala nici pe maini cu 2 fise. Asadar cu dusul facut si cu o foame deja dusa la extrem, coboram la cina. Supa, felul 1, 2, 3, intra excelent toate, dupa tot efortul depus in timpul zilei. Ca digestiv din partea casei primim o bautura aproape identica la nume si la gust cu medicamentul triferment :-).Se termina din pacate inca o zi superba in Dolomiti.
Poze ziua 7.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu