In sfarsit BMM

Dupa ce 3 ani la rand am ratat acest eveniment, din motive de concediu (Transalpi, Transdolomiti...), in sfarsit am reusit sa ajung la BMM, eveniment organizat de bikeattack, cei care mi-au insuflat acest microb: MTBul (prin simpla prezenta pe forumul bikeattack, eram la curent cu orice miscare a baietilor si a evenimentelor de profil din tara, pe vremea cand feisul nu era nici macar la stadiul de proiect).

Asa ca Sambata urcam pe Semenic, am decis sa stam intr-un loc mai linistit fiind cu familia (de la al cu tzatzan gura pan' la al cu barba sura), la cabana Andra, unde i-am cunoscut pe Dani si Codruta. Ii stiam din auzite, avand mai multi prieteni comuni.

Cabana este situata pe platoul Semenic (la antene), a.i. ai sub ochi o priveliste care iti descatuseaza automat orice stres, orice incordare...m-am relaxat instant din momentul in care am ajuns acolo.

Seara am coborat in Garana, am preluat numerele de concurs, forfota mare, multi prieteni, rideri, din zona si de prin toate colturile tarii, atmosfera f. faina. 

Am urcat tarziu la cabana cu scopu de a ma duce direct sa bag cornu in perna, dar Dani si Codruta ne-au ispitit la o bere, asa ca ne-a cam prin ora 1 pe terasa.

Duminica dimineata, micul dejun, cafeluta... parca nu imi venea sa cobor la start, asa tare ma relaxam pe terasa cabanei. Cum traseul de maraton urma sa treaca exact prin fata cabanei, am lasat un bidon de schimb si geluri la cabana. 

Coboram pe bitze pana in Garana, incalzire, pozitionare la start, nu il vad pe Dan, ii spun lui Levi sa il strige la microfon, asa ca apare si el, se da startul, ca de obicei ma pozitionez in roata lui Dan. Pe catararea din Garana ma tin bine, in fata e si plutonul fruntas, se termina asfaltul, offroad, aproape de finalul primei urcari incep si nelipsitele rateuri de lant, asa ca nu eu impun ritmul bitzei ci ea mie :-)

Nu statea decat in anumite combinatii de placa-pinion, de schimbat schimba perfect (in zilele ce au urmat am aflat ca urechea de schimbator era fisurata, la un simplu reglaj de schimbator s-a rupt).

Pe urcarea ce a urmat dupa Prislop am ramas singur si am inceput sa ma inteleg cat de cat cu bitza, sa merg pe combinatiile sigure ce nu implicau rateuri.

Se intra in padure, panta se ascute pana cand cadenta e asa scazuta incat numai pot mentine echilibrul si trec la push. Ajung la Semenic, portiunea pana la cabana Andra unde eram cazati o cunosc, opresc la cabana sa schimb bidonul si sa iau gelurile. Incurajarile familiei si pritenilor de la cabana imi dau boost pe care nu l-am simtit pana acum de la nici un gel, shot de cofeina sau alte prostii de genu. Pe urmatorii km dopingul care ma propulsa de parca zburam pe portiunea de iarba, in ascensiune, erau incurajarile lui Andrei (fiumiu). 

Dupa urcarea de pe platoul Semenic urmeaza coborarea spre 3 ape, mai intai pe o poteca virajata si pe alocuri abrupta, prin padure, am observat si ceva contrapante, nu stiu daca erau naturale sau le-au construit baietii, mai apoi pe forestier pana la baraj si la fix la PA pt. ca numai aveam apa. Arunc ceva pahare cu suc in mine, apa, plinul la bidon si mai departe prin soare. Ma simt destul de bine si ma las ceva mai tare in pedale sa-l ajung pe Dan, avand cateva minute in fata. La despartirea de traseul de Race aveam 3h 15min, pe locul 3 la categ. Mergand prin soare bidonul de apa se cam golise. Urmeaza o coborare in viteza prin padure pe un valau. Ma dau destul de bine de pe un perete pe altu si cu 10m inainte de terminarea coborarii vreau sa dau pedala dar lantul era cazut si intra intre placa mica si cadru/schimbator, ma dezechilibrez si in sec. urmatoare ma rulez prin valau.

Fara urmari sau daune incerc sa scot lantul, la inceput tragand de el, mai apoi prin parghie cu bete care se rup toate pe rand (faza Oradea se repeta). Vine concurentul de pe 4 in acel moment la categ, Florin Stana din Arad, caruia ii multumesc si ii raman dator cu o bere. Sta cu mine si ma ajuta sa scot lantul. In sfarsit imi pica fisa...am power link, desfac lantul si in 10 sec. e la loc. Ne mai ajunge un concurent, locul 5 in momentul acela la categ: "Neamtu". Pleaca amandoi, dupa care si eu. Urmeaza o portiune pe plat, noroioasa, avand cauciucuri de noroi ma descurc mai bine, il depasesc pe Neamtu si stau in spatele lui Florin, fiindu-mi putin rusine sa il depasesc, dar in cele din urma trec in fata si ii las in urma pana nu ii mai vad. 

Urmeaza urcare, raman fara apa, gel nu i-am mai dat demult, dar fara apa nu merge, rotile se afunda in solul moale si urcarea devine din ce in ce mai anevoioasa. Pe o panta destul de amabila abia ma misc, se aude un paraias dar e undeva jos. Pe la km 60 sunt inca pe 3 la categ. dar ma depaseste Neamtu, cu o viteza mult superioara mie....atunci imi dau seama ca sunt varza, deshidratat, fara carbo... Paraiasu urca tot mai aproape dar inca e departe sa cobor pana la el, in sfarsit e aproape de nivelul drumului si fac plinul la bidon, beau, imi torn si in cap, intre timp ma depaseste si Florin Stana. Bineinteles PAul e la 15min de acolo si il ajung acolo pe Florin. La PA imi ung lantul, fac plinul la bidon cu suc, mananc ceva banane si plec in urmarirea mai intai a lui Florin, care plecase deja.

Nu reusesc sa imi revin, dar sunt inca in sa, urcare, coborare, pe urmatoarea urcare fac push, raman din nou fara apa si incepe chinul, cum creste panta peste 0,1% ma cobor si imping. Nici pe coborarile abrupte nu fac fata sa strang franele, opresc la limita si ma dau jos.

Ultima urcare din padure ma gaseste miscandu-ma in slow motion, fara apa, lipsit de vlaga. Din 10 in 10m ma opresc sa ascult daca se aude ceva, cineva, nimic. Un fir de apa pe drum, il urmaresc sa vad daca se ingroasa dar ramane tot asa, pun bidonul sa vad ce rezulta, o apa maloasa, maronie-ruginie, renunt.

Imping mai departe, se termina urcarea, ies din padure, vad ceva vaci pe partea stanga a drumului, trebuie sa fie apa...se aude si muzica, vine de pe partea de sus a drumului de la o rulota unde se joaca carti. Intreb de apa si omu ma directioneaza mai in vale la un izvor captat pe care il gasesc cu greu. Imi torn vreo 4 bidoane in cap, aproape unu in mine si pedalez mai departe pe ultimii 4 km.

Ajung la finish dar imi revin destul de tarziu, abia dupa vreo 4h, pe Semenic dupa 5 sticle de suc.

Pe tot parcursul traseului marcajele erau f. bine pozitionate, am fost tot timpul sigur ca sunt bine, cum ma asteptam marcarea traseului a fost f. bine facuta. Organizarea f. buna, traseul f. fain, bolognesele de la final excelente, felicitari organizatorilor.