Campionatul de XC-XCO

De aproape 2 ani, ma dau in acest campionat. Prima etapa, etapa Promo a avut loc intr-un parc, in ian. 2011. Diferenta de nivel aproape de zero, singurele portiuni dificile fiind un loop pe iarba/noroi si o portiune de 50m prin pietris. Cu toate astea pt. nivelul meu de atunci a fost un traseu cu nivel ridicat de dificultate, bifand si vreo 2 cazaturi in cursa. Desi organizarea de atunci fata de cea de acum nu suporta comparatie (la toate capitolele), am ramas impresionat si am zis ca nu voi rata nici o etapa... si asa am si facut. 

De atunci nu ratez nici o etapa, pot sa spun ca am crescut odata cu ei, cu organizatorii. Eu in manevrarea bitzei (tehnica), pe traseele minutios preparate si aranjate; ei in organizare, proiectare si aranjare a traseului, marcaje, cronometrare, etc

De atunci ne incanta cu fel de fel de trasee XCC, XC, XCO, mai nou fiind toate pe platforma celui din urma.

Unic in tara, etapele acestui campionat unde puteau sa aiba loc decat in Cluj, epicentrul MTB-ului in Romania. Oraganizatorii nu sunt altii decat echipa Clujul Pedaleaza, la proiectarea traseelor participand activ si riderii de la Maros, imprimand traseului acel feeling de XCO, dar de fiecare data sub limita extremului, astfel daca sti sa iti constientizezi nivelul de experienta si sa te dai cu precautia care ti se cuvine, vei avea zambetul pe buze tot parcursul concursului si distanta de timp dintre etape ti se va parea vesnica.

Si daca ai familie, copii, ce e mai frumos decat sa ii integrezi si pe ei in miscare. Daca la adulti sistemul de categorii e open pe 3 categorii mari: experti/avansati/incepatori, la copii sunt categorii de varsta f. variate.

Asa l-am introdus si pe al mic in competitie...fara sa-l fi obligat, l-am luat doar cu mine si a zis ca vrea si el, de atunci cand plecam din TM catre CJ zice ca nu se da, dar cand ajunge acolo, indiferent de conditiile meteo, ploua, ninge, nu incape discutie sa nu se dea. Anul asta castigand primele 4 etape la categ sub 6 ani, acum ca a inceput sa se tina pe 2 roti l-am avansat in categorie, la ultima etapa terminand pe locul 3.

Nu urmarim sa facem deocamdata nici un fel de performanta, mergem doar de distractie si sa ne mai perfectionam stilul. Nu sunt de principiul sa-ti bagi copilul in sport cu forta, parca ar merge la ore de mate, trebuie sa o faca de placere, doar sa ii fie aratata directia. Pe mine nu m-a dus nimeni la nici un sport si cu toate astea am trecut aproape prin toate cate se puteau pe vremea aceea: handbal, baschet, fotbal, tenis de masa/de camp, judo, shotokan, canotaj (caiac), box, culturism...

Nu suntem nici vanatori de podiumuri sa urmarim categorii si chestii din astea, pur si simplu suntem niste consumatori inraiti de MTB, pt. care vremea, dispozitia, drumul TM-CJ nu ne impiedica sa participam etapa de etapa. Bineinteles ca am fost si premiat pt. asta de catre TVR Cluj, ca cel mai fidel participant din afara Clujului, asa am obtinut si eu primul premiu la CP :-)), al mic umilindu-ma la greu cu vreo 7 podiumuri.

Daca targeturile pt. mine erau distractia si perfectionarea stilului, anul asta, duelurile cu Veze sau Marius Tarle fac cursele si mai incitante, indiferent de pozitia pt. care ne duelam, depasirile sau sprinturile de final sunt ingredientele perfecte pt. o cursa de XC/XCO in care sa simti si factorul concurenta, nu numai ca ai reusit sa urci un gat sau sa sari un jump.

Unul dintre urmarile cele mai importante ale acestor participari sunt prietenii pe care i-am dobandit, a.i. la fiecare etapa ne simtim ca acasa, ca in familie.

Cam asta este campionatul CP, evenimente la care poti veni cu familia, te dai impreuna cu ei si/sau separat, nu vei neglija nici familia, nici feelingul tau de rider, hranindul cu adrenalina dezvoltata pe trasee implementate special pt. nivelul fiecaruia.

Maros Bike Marathon

Ca sa povestesc despre MBM ar fi putin cam nedrept pt. celelalte competitii de acest gen, din simplul motiv ca nu as putea fi f. obiectiv. Asta datorita faptului ca am o mare simpatie pt. tot ce se intampla la Cluj in acest domeniu (si nu numai), orasul si prietenii ce i-am dobandit prin etapele Clujul Pedaleaza mi-au intrat adanc la suflet, asa ca o sa incerc sa fiu si critic.

In 2010 si 2011 am participat doar la tura de 50, cum anul asta am zis ca fac numai ture mari, MBM-ul nu a fost o exceptie. Daca tura de 50 mi-a placut f. mult, cea de 80 a fost mirifica, nu a fost nici o portiune in care sa zic ca urcarea sau coborarea este exagerata. Zonele preferate ar fi, ca si coborare: portiunea de singletrail de 3 sageti din padure...f. faina; si ca urcare, desigur Papele :-P.

Desi imi propusesem un plan de antrenament pt. MBM, nu am reusit sa fac mai nimic, din cauza unei raceli ce m-a cotropit cu o sapt. inainte de concurs. Daca la pregatirea fizica am stat prost, cea tehnica a fost f. serioasa. Avand in vedere problemele cu lantul si penele ce le-am avut regulat la fiecare concurs, am intervenit si am remediat problemele de "statornicie" a lantului pe pinioane/placi, a.i. nu am avut nici cel mai mic rateu de lant. Cat despre pene/snakebite-uri...am trecut pe sistem tubeless cu solutie antipana, reusind sa inchid rotile (sa numai piarda f. multa presiune) cu cateva ore inainte de start.

Asa ca am luat startul f. increzator in bitza. Dupa startul propriuzis, pe urcarea de 12km, m-am luptat sa imi reglez respiratia, sa elimin cumva solutia antirespiratie din nas, care din pacate nu m-a parasit odata cu raceala. De eliminat mergea numai cu metoda spray-ului rusesc, dar aglomeratia de pe tot parcursul primei urcari nu mi-a dat acest prilej.

Rulam paralel cu Florin Stana, pe prima catarare, destul de aproape unul de altu, mai si schimbam 2, 3 cuvinte, cand la un moment dat intra cineva in depasire pe mijloc, intre noi, bineinteles ne agata pe amandoi, pe mine mai tare, respectivul cade si eu peste el, Florin scapa. Din fericire fara urmari fizice sau tehnice. Aproape de finalul catararii reusesc sa imi intruu in ritm cat de cat, nu opresc la primul PA, era aglomeratie ca la mall, oricum nu aveam nevoie de nimic.

Pe o portiune de coborare sunt improscat cu lichid antipana Joe, din roata din fata. Nu ajungeau scurgerile de lichid antirespiratie din nas :-P. Pt. maratonul urmator imi caut cauciucuri pline, da as pune pariu ca fac pana si cu astea. In continuare am mers asa...pe coborarile de viteza eram improscat la greu (abia a 2-a zi am vazut ca si pe spate aveam 2 gauri), iar pe urcari si coborarile tehnice Joe isi facea treaba...lipea. Am plecat cu 3,5 in ambele roti si am ajuns cu 2 si ceva pe spate si 1 si ceva fata (bari). Deci Joe si-a facut destul de bine treaba, pt. ca sunt ditamai gauroacele si penetrarea a survenit relativ la inceputul cursei.

A 2-a zi a fost mai distractiv cand vreo 2h am curatat la bitza care in mod normal o spal in 10 min. Inca odata Joe s-a lipit perfect si de cadru si de parul de pe picioare. Ca protectie nu stiu daca ar trebui sa ma rad pe picioare sau sa port compresori? :-P
Sa revin la traseu, descris in cateva cuvinte: solicitant, mai tot timpul peisaje frumoase, cand pe stanga cand pe dreapta, presarat cu coborari tehnice, poteci, coborari de viteza si mai tot ce ar trebui unui maraton adevarat. Bine marcat, o singura problema a fost la copacul taiat ce era pe singletrail, unde nu stiai pe unde so apuci si bineinteles ca am luato pe partea gresita, am revenit repede.
Inca un minus ar fi aglomeratia de pe prima urcare, se putea cat de cat evita cu un start decalat intre ture 80/50. In rest, cum ma asteptam totul a fost excelent, asteptam cursa anul viitor, sa mai imbunatatim timpii.