Ghinioanele continua la Geiger

Am bifat un nou Geiger Duminica ce a trecut. Desi in ultimii ani am avut numai ghinioane (vezi aici  si aici) am vrut sa sparg seria ghinioanelor, dar... incepe povestea.

M-am inscris, platesc taxa, caut cazare... nu am avut asa de mult timp, asa ca nu am insistat.

Fiind singur, m-am gandit ca innoptez la Geoagiu ca punct intermediar, numa ca... cu 2 zile inainte, Vineri, dau jos tura lunga de pe site si vad ca startul e in Paltinis, traseul fiind unul nou, cu ceva pasaje din cel vechi. Pe profil, numai coborari de 3 sageti, adica periculoase.

Schimb strategia si innoptez in Vale (langa Saliste) la un unchi.

Ajung Duminica dimineata la Arena Platos. Ma intampina Horatiu Campian. Stau la givan cu el pana ies la incalzire.

Se da startul, in catarare, trag toti la maxim pt. ca urmeaza direct prima coborare de 3 sageti printr-un valau tehnic. Bineinteles ca ma incord si stau pe bita pe coborare dar in fata e blocaj, se face s-carry bike, n-ai pe unde sa treci, asa ca raman si eu blocat in trafic si imping pana jos. Asa incat ii cam pierd pe cei de teapa mea (nivelul meu), cei care au reusit sa scape de ambuteiaj.

Prima parte a traseului ma simt f. bine, urcare la releu, am coborat super fain pe poteca trehnica din padure, o coborare lunga cu dropuri, saritori, radacini, bolovani, tot ce trebe.

Pe urcarea ce urmeaza il ajung pe Horatiu, merg cu el, cand o iau eu in fata, cand el, pana ne-am decis sa mergem impreuna.

Astept cu nerabdare punctul de hidratare de la km 40 cum e trecut pe profil. Chiar la km 40 storc bidonul de apa pt. ca trebuie sa apara. Tzeapa, punctul de hidratare apare abia la km 50 sau 52. Are loc primul proces de deshidratare. Deja imi ies cristale de zahar pe la coltul gurii.

Ajung la PA-ul cu cola (relocat fata de traseul vechi, bineinteles), bag vreo 2 pahare de iso, 2 de cola, biscuiesc ceva, umpluu bidonul si o tai mai departe. Dar raman f. repede fara lichid din nou (din cauza deshidratarii). Il astept pe Horatiu si cersesc o gura de apa. Mai avea si el vreo 2 guri, asa ca mi-am umezit putin gargalocii :-P

Ii dam impreuna pana la urmatorul PA, km 60 parca. Refill si go, plec inaintea lui Horatiu, el mai ramane la taclale. Coborare de viteza, una din putinele de acest gen. Vad ca bidonul da sa iasa din „super suportul” de pe scalpel. Incerc sa il bag la loc (se baga din lateral...) dar apare un sleau care ma prinde doar cu o mana pe ghidon si nu il pot sari, asa ca pierd fata si iau contact cu pamantul / pietriesul.

Avariez cotul, genunchiul, rup shifterul de spate de pe ghidon. Tin cumva shifterul cu degetul mare si o tai mai departe. A fost mare distractie in continuare sa mai schimb vitezele, pe poteci, doar cu o mana pe ghidon. Una din provocarile zilei.

Mi se face sete... dar bidonul numai e in suport, l-am pierdut cu ocazia cazaturii si nu am observat. Trag tare sa il ajung pe Horatiu, ma depasise la cazatura, il ajung, imi da unul din cele 2 bidoane ale lui, aproape gol, dar multumiri maxime, fara el eram probabil tot cu gura prin balti si canale. Incerc sa ma dau jos de pe bitza sa iau bidonul de la Horatiu, cu greu ma dezlipesc de sa, eram lipit, cele 2 geluri ce mi-au mai ramas in buzunar s-au spart si prelins prin buzunar pe pantalon. Acum ca am dat cu mana sa vad de ce lipesc, am uns si mansoanle, asa ca sunt lipit si de ghidon. Sunt una cu bitza, ceea ce mi-am dorit dintodeauna :-P, lipit de sa, lipit de ghidon si prins in spd-uri. Incepe o urcare ceva mai valurita pe forestier. Fiind destul de lipit si avand inca vreo 2 guri de apa, aman sa incarc bidonul, pe margine fiind ceva izvorase cam din 500 in 500m.

Ma hotarasc sa opresc la urmatorul izvoras sa incarc bidonul. Dar traseul face brusc dreapta in urcare destul de dura, prin padure. Urmeaza a 2 a deshidratare a zilei, urmatorul izvoras numai apare. Ajung cu greu pana la urmatorul PA, insetat, infometat si bineinteles lipsit de puteri. La PA pe masa, ma asteapta 3 batoane. Le bag aproape cu tot cu ambalaj, multumesc tanti de la PA ca mi le-a depanusat. Torn in mine si cateva pahare cu apa, refill la bidonul Sponser de juma de L. Apare si Horatiu, de aici mergem impreuna si trecem linia de finish „la brat”.

Mai multe detalii despre traseu in relatarea lui Horatiu.

Ca si concluzie personala despre traseu, unele coborari prea exagerate, ceea ce il claseaza mai degraba in sfera enduro. Dupa ani de revenire in normal cu vechiul traseu, de imbunatatiri, anul trecut chiar ajungandu-se la o forma ciclabila, ne-am intors de unde am plecat.
DAR sa nu omit partea faina: poteci cat incape, trailuri superbe, peisaje, flow trail la sosire, organizare si marcare a traseului excelente, pilaf de orez... daca s-ar gasi ceva variante la portiunile hardcore m-as duce si la anu :-P

Urmeaza premierea, cica sunt pe locul 3, imi spune tipul de la cronometraj chiar cand am ajuns. Dupa calculele mele sunt pe 2, dar nu am urmarit exact sa vad cine e in fata si cine in spate.

La premiere, cand eram pe podium si asteptam sa fie chemat Maus pe locul unu, tipul ce a iesit pe 2 imi spune ca el nu a terminat cursa, a abadonat de fapt pe la jumatate. Il anunt pe prezentator, dar o da pe ocolite ca o sa se verifice.

Am mai jucat acum 2 ani in filmul asta.

Mergem la Tudi, primesc premiul corespunzator locului 2, ii explic ca pt. cei de pe podium trebuiesc verificate PCurile, cum ca cei de pe podium sa fi trecut pe acolo (bineinteles ca la experienta lui stie f. bine ce are de facut, doar ca nu se aplica), daca la Geiger nu se face asta...

In drum spre parcare ma intalnesc cu Veze. Din scurta discutie cu el imi dau seama ca el e locul 3 la categorie, numai ce ajunsese, asa ca merge la Tudi sa isi revendice locul si urcam din nou pe podium pe pozitiile corecte.

Totul e bine cand se termina cu bine. Dupa 7h si 15 min de cursa au urmat 4h de volaneala. Ajung acasa cu bine, cu ceva piele lipsa pe partea dreapta (de la cazatura), dar e normal, tatuaje 3D, de sezon :-P