Vineri dimineata, zi obisnuita, traseul obisnuit spre munci, cu bita, relaxat, pe linia de tramvai in dreptul statiilor care sunt paralele, o masina stropea liniile, le curata probabil de ceva ulei, fac stanga sa ocolesc masina si incalec sina uda/unsa, la care roata fata nu e de acord cu directia si pleaca pe sina, in clipa urmatoare o tanti din statie imi aduce ochelarii, alta sapca si legitimatia de la birou. Faza cu spectatori si pe stanga si pe dreapta, statiile erau pline de lume.
Traumele fizice ce au urmat sunt de trecut cu vederea, o vanataie de vreo 10x10cm pe soldul stang si julitura din cot care se reactiveaza ("lait").
Sambata, zi de concurs la Lugoj, Cupa Concordia XC. Incep ziua cu prima mare greseala, infulec traditionala omleta cu de toate de weekend, gandindu-ma ca mai sunt 3h pana la start timp destul pt. digestie, dar nu si pt. stomacul meu, caruia i-au luat aproape 5h.
Plec impruna cu familia spre Lugoj, pana sa gasim bisericuta din dealul viilor pierdem ceva timp (sfat catre organizatori pt. anul viitor: se pot pune indicatoare prin oras catre punctul de start genul celor de la Maros XCO indicatoare din centrul orasului pana la punctul de start), asa ca apuc doar sa ma inscriu si fuga la start, nema hidratare, nema incalzire, a doua greseala.
Urmatoarea e ca am luat mobilul cu mine, in buzunarul deschis din spate, ca sa pot contacta familia in caz ca nu sunt la linia de sosire cand termin.
Start, incepe cursa, cu o catarare hard pe pietroaie, depasesc o droaie pana se termina catararea si sunt nevoit so las mai moale deoa
rece cei 100ml de gard din boltari din stomacul meu ma trag f. tare inapoi (omleta se razvrateste), asa ca ma postez in spatele cuiva si ii dau la revenire, beau aproape toata apa pe parcursul primei ture. Pe ultima coborare din prima tura, de viteza, pe iarba, frustrat la maxim de ritmul impus de stomac, las franele si gonesc nebuneste (aici incep fazele de cascadorii rasului), in prima curba de 90 grade forta centripeta nu ii face fata celei centrifuge (sper ca asa o fi faza cu fortele) si ma catapulteaza in decor. Usoara cazatura asa ca incalec si in cateva secunde sunt din nou calare pe contessa, ii dau tare, inca nu m-a depasit nimeni din spate, ma controlez cu mana dreapta sa vad daca mai exista mobilul in buzunar, numai exista, instinctiv franez, cu mana libera adica stanga, ce frana?, frana fata, ce urmeaza? contact cu solul, din nou la firul ierbii. Iarasi "lait" asa ca incalec rapid si ma intorc sa caut telefonul, ceva nu e ok, unde e drumul, nu se vede destul de bine.... aaaa, am pierdut ochetii. Incepe misiunea imposibila N, gasirea ochetilor. Simturile mele super dezvoltate fac sa ii gasesc destul de rapid (nu m-au depasit decat vreo 10 :-))Asa ca rapid spre locul primei cazaturi sa caut mobilul, in drum vin din sens opus pe coborare ceilalti participanti, fiecare franeaza cand trec prin dreptul meu crezand ca au gresit sensul, le confirm ca e buna directia lor nu a mea.
Ajung la locul pierzaniei, incep sa explorez locul, dupa vreo 5min il gasesc, hopa sus si mai departe intr-un ritm din ce in ce mai bun. Abia de pe la jumatatea turei a 2-a ma lasa stomacul sa-mi impun ritmul pe care il pot duce, dar pacat ca sunt doar 3 ture. Probabil ca tura 3 a fost cea mai rapida pt. mine, dar nu am de unde sa afluu, asa ca inca un sfat pt. organizatori, ar fi fain sa afiseze si timpii pe tura.
Asa ca ma multumesc cu un loc 6, cel mai bine clasat din vasta mea cariera de ciclist amator incepator :-).
In partea a doua urmeaza ziua de Duminica care numai e la fel de fun, ci in care greselile nu au ca urmari doar pozitii intr-un clasament...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu