Ghinioanele continua la Geiger

Am bifat un nou Geiger Duminica ce a trecut. Desi in ultimii ani am avut numai ghinioane (vezi aici  si aici) am vrut sa sparg seria ghinioanelor, dar... incepe povestea.

M-am inscris, platesc taxa, caut cazare... nu am avut asa de mult timp, asa ca nu am insistat.

Fiind singur, m-am gandit ca innoptez la Geoagiu ca punct intermediar, numa ca... cu 2 zile inainte, Vineri, dau jos tura lunga de pe site si vad ca startul e in Paltinis, traseul fiind unul nou, cu ceva pasaje din cel vechi. Pe profil, numai coborari de 3 sageti, adica periculoase.

Schimb strategia si innoptez in Vale (langa Saliste) la un unchi.

Ajung Duminica dimineata la Arena Platos. Ma intampina Horatiu Campian. Stau la givan cu el pana ies la incalzire.

Se da startul, in catarare, trag toti la maxim pt. ca urmeaza direct prima coborare de 3 sageti printr-un valau tehnic. Bineinteles ca ma incord si stau pe bita pe coborare dar in fata e blocaj, se face s-carry bike, n-ai pe unde sa treci, asa ca raman si eu blocat in trafic si imping pana jos. Asa incat ii cam pierd pe cei de teapa mea (nivelul meu), cei care au reusit sa scape de ambuteiaj.

Prima parte a traseului ma simt f. bine, urcare la releu, am coborat super fain pe poteca trehnica din padure, o coborare lunga cu dropuri, saritori, radacini, bolovani, tot ce trebe.

Pe urcarea ce urmeaza il ajung pe Horatiu, merg cu el, cand o iau eu in fata, cand el, pana ne-am decis sa mergem impreuna.

Astept cu nerabdare punctul de hidratare de la km 40 cum e trecut pe profil. Chiar la km 40 storc bidonul de apa pt. ca trebuie sa apara. Tzeapa, punctul de hidratare apare abia la km 50 sau 52. Are loc primul proces de deshidratare. Deja imi ies cristale de zahar pe la coltul gurii.

Ajung la PA-ul cu cola (relocat fata de traseul vechi, bineinteles), bag vreo 2 pahare de iso, 2 de cola, biscuiesc ceva, umpluu bidonul si o tai mai departe. Dar raman f. repede fara lichid din nou (din cauza deshidratarii). Il astept pe Horatiu si cersesc o gura de apa. Mai avea si el vreo 2 guri, asa ca mi-am umezit putin gargalocii :-P

Ii dam impreuna pana la urmatorul PA, km 60 parca. Refill si go, plec inaintea lui Horatiu, el mai ramane la taclale. Coborare de viteza, una din putinele de acest gen. Vad ca bidonul da sa iasa din „super suportul” de pe scalpel. Incerc sa il bag la loc (se baga din lateral...) dar apare un sleau care ma prinde doar cu o mana pe ghidon si nu il pot sari, asa ca pierd fata si iau contact cu pamantul / pietriesul.

Avariez cotul, genunchiul, rup shifterul de spate de pe ghidon. Tin cumva shifterul cu degetul mare si o tai mai departe. A fost mare distractie in continuare sa mai schimb vitezele, pe poteci, doar cu o mana pe ghidon. Una din provocarile zilei.

Mi se face sete... dar bidonul numai e in suport, l-am pierdut cu ocazia cazaturii si nu am observat. Trag tare sa il ajung pe Horatiu, ma depasise la cazatura, il ajung, imi da unul din cele 2 bidoane ale lui, aproape gol, dar multumiri maxime, fara el eram probabil tot cu gura prin balti si canale. Incerc sa ma dau jos de pe bitza sa iau bidonul de la Horatiu, cu greu ma dezlipesc de sa, eram lipit, cele 2 geluri ce mi-au mai ramas in buzunar s-au spart si prelins prin buzunar pe pantalon. Acum ca am dat cu mana sa vad de ce lipesc, am uns si mansoanle, asa ca sunt lipit si de ghidon. Sunt una cu bitza, ceea ce mi-am dorit dintodeauna :-P, lipit de sa, lipit de ghidon si prins in spd-uri. Incepe o urcare ceva mai valurita pe forestier. Fiind destul de lipit si avand inca vreo 2 guri de apa, aman sa incarc bidonul, pe margine fiind ceva izvorase cam din 500 in 500m.

Ma hotarasc sa opresc la urmatorul izvoras sa incarc bidonul. Dar traseul face brusc dreapta in urcare destul de dura, prin padure. Urmeaza a 2 a deshidratare a zilei, urmatorul izvoras numai apare. Ajung cu greu pana la urmatorul PA, insetat, infometat si bineinteles lipsit de puteri. La PA pe masa, ma asteapta 3 batoane. Le bag aproape cu tot cu ambalaj, multumesc tanti de la PA ca mi le-a depanusat. Torn in mine si cateva pahare cu apa, refill la bidonul Sponser de juma de L. Apare si Horatiu, de aici mergem impreuna si trecem linia de finish „la brat”.

Mai multe detalii despre traseu in relatarea lui Horatiu.

Ca si concluzie personala despre traseu, unele coborari prea exagerate, ceea ce il claseaza mai degraba in sfera enduro. Dupa ani de revenire in normal cu vechiul traseu, de imbunatatiri, anul trecut chiar ajungandu-se la o forma ciclabila, ne-am intors de unde am plecat.
DAR sa nu omit partea faina: poteci cat incape, trailuri superbe, peisaje, flow trail la sosire, organizare si marcare a traseului excelente, pilaf de orez... daca s-ar gasi ceva variante la portiunile hardcore m-as duce si la anu :-P

Urmeaza premierea, cica sunt pe locul 3, imi spune tipul de la cronometraj chiar cand am ajuns. Dupa calculele mele sunt pe 2, dar nu am urmarit exact sa vad cine e in fata si cine in spate.

La premiere, cand eram pe podium si asteptam sa fie chemat Maus pe locul unu, tipul ce a iesit pe 2 imi spune ca el nu a terminat cursa, a abadonat de fapt pe la jumatate. Il anunt pe prezentator, dar o da pe ocolite ca o sa se verifice.

Am mai jucat acum 2 ani in filmul asta.

Mergem la Tudi, primesc premiul corespunzator locului 2, ii explic ca pt. cei de pe podium trebuiesc verificate PCurile, cum ca cei de pe podium sa fi trecut pe acolo (bineinteles ca la experienta lui stie f. bine ce are de facut, doar ca nu se aplica), daca la Geiger nu se face asta...

In drum spre parcare ma intalnesc cu Veze. Din scurta discutie cu el imi dau seama ca el e locul 3 la categorie, numai ce ajunsese, asa ca merge la Tudi sa isi revendice locul si urcam din nou pe podium pe pozitiile corecte.

Totul e bine cand se termina cu bine. Dupa 7h si 15 min de cursa au urmat 4h de volaneala. Ajung acasa cu bine, cu ceva piele lipsa pe partea dreapta (de la cazatura), dar e normal, tatuaje 3D, de sezon :-P

Ce a insemnat in cifre anul 2015 pentru mine

2 bucurii ce ma astepta acasa in fiecare seara
0 shaorme
1 provocare profesionala
5 calugari care si-au vandut ferrari-ul

Am rezistat destul fara sa scriu despre biciclit, asa ca iaca ce a insemnat 2015 in pedale pentru mine, in putinele concursuri ce le-am putut bifa:

• 3 clasari pe 1 - Drumul Regelui, Turul Municipiului Deva, Pietroasa
• 2 clasari pe 2 - Arsenal Park, Crater
• 1 clasari pe 3 - DHS Corvin XCO

• finisher ZBC - locul 14 (3 etape)
• finisher 2BE - locul 7 (2 etape)

• finisher Geiger tura mare, in conditii extreme de deranj intestinal, padurile au avut de suferit:-)
• finisher VLC - locul 4
• finisher MTB Marathon Faget
• finisher MTB Marathon Baisoara
• finisher Ausnit - locul 7
• finisher RGT - Infernul Muntelui
• finisher On top of the world - locul 7

Pentru 2016 focus pe etape: B4M, ZBC, 2BE si poate mai ceva daca nu ma fac franjuri. :-P

Am reinviat putin blogul, sper sa imi fac timp sa mai vars cate ceva pe aici.

Nu numai bicicleala ci asa mai cu de toate.

Sa aveti un 2016 mirific de extraordinar de bun.

Final de sezon inedit

Metal - 1st enduro

Premiera pentru. mine si pentru multi altii, de altfel si pentru Romania, concursul de tip enduro: Metal, organizat de baietii de la Bikeattack, Resita.

Din nou vestul da startul in ceva, de aceasta data directia este in domeniul MTB-ului, all mountain, enduro.

Urmaresc astfel de competitii cam de prin 2011 cand am si tranzitat astfel de trasee in tura Transdolomiti 2011.

N-am sa scriu in ce consta un concurs de tip enduro, se poate gugali pe tema asta, dar pe scurt: poate fi o tura cu pritenii intr-un cadru organizat, sunt cronometrate doar coborarile, ai si urcari (de exemplu Metal a avut aproximativ 1400hm urcare).

Probele speciale de la Metal (coborarile cronometrate) s-au desfasurat pe poteci (singletrail-uri) foarte bine alese si "coafate" cu saritori, abrupturi, sectiuni tehnice, bolovani, intr-un cuvant fun 100%.

Am duso din nou pe Contessa acolo unde ii place ei cel mai mult, pe all mountain, din pacate nu am pregatito chiar asa cum trebuia (cauciucuri, furca, transmisie...). Dar mi-a placut foarte mult, distractie maxima, asta era si scopul participarii. Organizare perfecta, asa cum ne-au obisnuit deja cei din Resita.

Racing To The Top

Iarasi o premiera pentru mine, primul concurs pe cursiera, contratimp in catarare, Siria – Feredeu.

Desi imi plac maratoanele de MTB, genul asta de concurs este o provocare, genul care imi place, nu e munca de echipa sa depinzi de unu si de altu, batalia e numai cu tine, cu panta, durerea si respiratia.

Datele metrice ale traseului, nu iti vor spune mare lucru, 3km cu 290hm, o nimica toata, dar...

Nici de data asta nu am reusit o recunoastere, asa ca mi-am planificat o tura la relanti chiar inainte de start.

Am ajuns cu familia chiar cu aproximativ 40 de min. inainte de start, startul se dadea din minut in minut in ordinea inscrierii, deci eu al 8-lea din 100.

Familia urma sa ma astepte sus la manastire, eu am intrat direct in traseu pentru recunoastere.

Am parcurs 2,5km pana mi-am dat seama ca ma rup prea tare, parcurgerea traseului la relanti nu era posibila, cel putin nu cu rapoartele de pe cursiera.

Am renuntat la timp pentru ca pe ultimii 500m panta era de vreo 20-25%.

Asa ca ma duc la start, aproape incalzit.

Iau startul dupa Pantani si Georgica, plec in blana, pana prin km 2 - 2,5 am tinut sa zic asa blana, ma uit la un moment dat pe garmin sa vad pulsul dar nimeresc cu ochii pe viteza, 4 - 4,5 km/h si cadenta era in slow-motion undeva pe la 50rpm, am vrut sa sar de pe bike, sa alerg pe langa, probabil scoteam o viteza mai buna, dar de pe margine aud tipetele frenetice ale fanilor mei :-)), Cotzo, Bitza... asa incat sa nu ii dezamagesc, ma ridic din sa si inchei contratimpul in 14 minute si 42 de secunde.

Eveniment foarte fain, idee excelenta a celor de la Racing Bike Pro Arad, organizare la fel, vremea idem, de anturaj sa numai spunem.

Geiger: terminat pe 2, premiat pe 3

10, 9, 8, la 7 pornesc timerul la Garmin, 6, 5, 4, 3, 2, 1 Start Geiger 2013.

Pana la intrarea in padure si prima catarare (unde daca nu esti pozitionat unde trebe ai toate sansele sa descaleci daca in fata ta sunt unii "neincalziti"), aveam strategie sa ma pozitionez cat mai in fata, ca toti din pluton de altfel.

Dar planul, implementarea strategiei am facuto ad. hoc, din mers. Asa ca aproape de locul cu pricina (intrarea pe urcarea din padure) am inceput sa sprintez, am prins loc bun, nu am fost nevoit sa descalec de data asta, fata de anul trecut.

Primul target l-am atins, cel principal era sa dau aproape de maxim pe tot parcursul celor aprox. 100km cu 3mii urcare, sa scot cu minim juma de ora mai bine decat anul precedent.

Scoaterea portiunii periculoase de coborare, scary-bike, imi convine, cu toate ca s-au mai pus 200m diferenta de nivel la urcare.

La slicurile cu care am fost nevoit sa iau startul nu ma prea avantaja nici un fel de coborare. Asta s-a vazut si la lupta directa pt. locul 3 cu Vasiliu (HPM).

El se distanta pe coborari, mai ales pe potecile inguste, eu reveneam pe urcari. 

Dar pe lunga urcare spre Paltinis m-am distantat suficient cat sa imi pastrez pozitia pana la final.

Ajung la PAul cu cola, acolo e Fogoros care imi spune ca sunt la 10min de Robi si vreo 20 de Maus...hmmm locul 3, podium la Geiger, suna bine.

Toata bucla inapoi la PAul cu cola si inca ceva dupa rulez singur.

Probleme de orientare la Geiger nu sunt de obicei, nici macar pt. mine care port ceva dioptrii pe nas (mi se spune vulturul miop) poti merge cu ochii inchisi si atunci sigur vei cadea si iti vei da cu fatzau de pamant unde sigur o sa vezi ca piatra de care te-ai lovit e colorata cu rosu. De aia sunt si io belit la nas :-))

Nu am folosit deloc pagina cu harta/trackul de pe Garmin, nu a fost nevoie, nu ca sunt eu atras de pagina cu cifre :-) Singura problema e cand iti spune "arbitrul" de traseu stanga cand tu tre sa faci dreapta, a patito pretenu meu Veze.

In sfarsit cineva pe traseu, trec in viteza, unu dintre ei se ia dupa mine, e Fogoros...ohooo Ioane, 

trag dupa el si reusesc sa ma tin de el, in viteza nebuna cu care ruleaza pe coborari, pana aproape de final.

Finalul ma prinde usor fara carburant, daca mai aveam fix un gel era perfect.

Trec linia de finish si sunt anuntat pe locul 2 la categorie...woooowwww, cum asa?...Robi s-a ratacit. Nu il puteam depasi pe Robike decat asa.

Dupa ce toti prietenii de pe acolo ma felicita observ ca nu am oprit Garminul, il opresc cam cu 30sec intarziere. Cu toate ca l-am pornit inainte de start si oprit dupa (40sec delay), timpul total e mai scurt cu 2min fata de cel oficial. Fata de anul trecut am imbunatatit cu 1h si 17min.

Urmeaza spalat, schimbat, paste, radler, socializare si premiere.

Astept sa ma strige, chiar ii spun lui Dan ca dupa ultimele gafe de la faza de premiere de pe la diverse concursuri ma astept la ceva, de ex. ca la XCC-Garana sa strige pe altul, sau la B3M sa ne strige pt. locul 3 in loc de 2 (culmea tot cu Robike, chiar el a reclamat ca noi suntem pe 2 si ei pe 3), sau la Moneasa unde au omis sa premieze categ. 40+, care s-a facut pana la urma cu un delay de 1h in privat...s.a.m.d., dar la Geiger nu se pot face stupizenii din astea, e la a 6-a editie, experienta, seriozitate... dar surpiza (sau nu), sunt strigat pt. locul 3, m-am trezit brusc cu picioarele pe pamant, din pacate pamant romanesc.

La Geiger functioneaza cam asa...ca sa stiti pe viitor: daca te ratacesti din vina organizatorilor, arbitrului, etc, timpul in care ai balaurit ti se scade din timpul total.

Acuma nu stiu daca functioneaza pt. oricine, ca daca e asa, poti ramane la un mic cu baietii care grataresc prin zona si te intorci in ultimul PC si se rezolva timpul cu grataritu la finish.

Cred ca organizatorii in general ar trebui sa fie mai receptivi si mai atenti cu noi amatorii, fara noi nu ar fi posibile astfel de evenimente.

Dar sa revenim, pe scurt, cum e suta de la Geiger prin cele 4 lentile ale mele: 

- pe unele coborari te intrebi daca mai e mult pana la urmatoarea catarare, ti-o doresti.

- cand zici ca ai o coborare faina pe iarba tre sa te opresti pt. ca peisajul din jurul tau iti taie respiratia, mi s-a intamplat si anul asta, am oprit sa fac poze dar buzunarul imi era ferecat cu ace de siguranta.

- aproape tot traseul e ciclabil (95-98%), a mai ramas o singura portiune de scary-bike, si un pushbike, la care si caprele negre ar injura.

Cam asa am trait al 2-lea Geiger al meu, felicitari organizatorilor pt. traseu, organizare, etc, dar rusinica maxima pt. faza cu premierea.

Poveste fara sfarsit

Cam asa s-ar putea exprina in trei cuvinte primul meu sezon din ciclismul montan cu pregatire specifica. Pregatirea datorata lui Alex Ciocan, antrenorul virtual, caruia ii multumesc pt. antrenamentele postate si pt. indrumari. 

A fost si momentul in care am reusit sa ma desprind de lumea fiarelor, o mai veche dragoste a mea. Cele doua discipline sunt total opuse si se anuleaza una pe alta, deci nu ai rezultate notabile nici in una nici in cealalta daca le practici in paralel.

Inceputul de sezon a venit cu rezultate f. bune, podiumuri ratate de lipsa mea de experienta - amatorisme, altele din cauza problemelor tehnice, dar si doua podiumuri din care un loc 1 norocos. 

In total am reusit sa bifez 11 maratoane si 7 XC/XCO-uri.

Cam pe la mijlocul sezonului am inceput seria de pene si probleme la lant/pinioane. Practic nu exista maraton fara o pana si cateva blocari de lant. Asta tot din seria amatorisme - lipsa de experienta.

Dupa un start de sezon destul de bun, finalul a fost destul de ratat. Pe un fond de oboseala accentuata am racolat ceva raceli/virusi/gripe care m-au tinut mai mult de o luna departe de bitza, chiar la ora la care scriu nu sunt recuperat 100%. Astfel incat am ratat nu mai bine de 5 concursuri: Vladeasa, Lunca Muresului, Pietroasa, CP6 si Contratimp Zalau.

La fiecare dintre ele trageam speranta ca ajung chiar pana in ultima secunda, asa s-a facut ca pt. Vladeasa aveam toate locurile ocupate in masina, dar Vineri pe la pranz mi-am dat seama ca nu sunt in stare nici macar sa conduc, abia ma taraiam dintr-un birou in altul, asa ca pana seara am reusit sa le fac rost de o masina celorlalti, ca sa poata merge macar ei, asa ca inca odata scuze pt. bulversare.

Mi-am zis nu-i nimic, urmeaza Pietroasa, ma refac pana atunci. Fiind un concurs in zona, organizat de prietenii din Lugoj/Romanesti, am incurajat si pe altii sa mearga, asa ca din nou aveam masina aproape plina si imi doream f. mult sa merg, sa incurajam cat de cat tipul asta de evenimente si asa rare la noi in zona, chiar fiind invitat personal, din pacate nu ma simteam deloc bine, asa ca nu am fost in stare nici sa ma deplasez acolo pt. un ceai macar.

Urma CP6, ultima etapa de campionat. Trebuia sa dau ultimul atac pt. locul 4 si/sau sa imi apar locul 5 in clasament. Nu aveam urma de indoiala ca voi ajunge, ca ma refac, din pacate tusea, nasul infundat si starile gripale nu ma lasau deloc. Asa ca am lipsit chiar la etapa festiva.

Ultima competitie pe care no aveam in calendar dar la care am zis ca merg cu cativa rideri din TM, contratimpul de la Zalau, si aici invitat personal, desi aproape refacut, dar nu 100% si bineinteles varza la capitolul conditie fizica, nu am participat nici aici.

Scuze inca odata prietenilor din organizarea competitiilor in care poate contau pe prezenta mea acolo, nu f. importanta dar constanta :-)

Multumesc pt. invitatii si ne vedem la anul, sau la Winter Race dar numai promit nimic. :-P

Campionatul de XC-XCO

De aproape 2 ani, ma dau in acest campionat. Prima etapa, etapa Promo a avut loc intr-un parc, in ian. 2011. Diferenta de nivel aproape de zero, singurele portiuni dificile fiind un loop pe iarba/noroi si o portiune de 50m prin pietris. Cu toate astea pt. nivelul meu de atunci a fost un traseu cu nivel ridicat de dificultate, bifand si vreo 2 cazaturi in cursa. Desi organizarea de atunci fata de cea de acum nu suporta comparatie (la toate capitolele), am ramas impresionat si am zis ca nu voi rata nici o etapa... si asa am si facut. 

De atunci nu ratez nici o etapa, pot sa spun ca am crescut odata cu ei, cu organizatorii. Eu in manevrarea bitzei (tehnica), pe traseele minutios preparate si aranjate; ei in organizare, proiectare si aranjare a traseului, marcaje, cronometrare, etc

De atunci ne incanta cu fel de fel de trasee XCC, XC, XCO, mai nou fiind toate pe platforma celui din urma.

Unic in tara, etapele acestui campionat unde puteau sa aiba loc decat in Cluj, epicentrul MTB-ului in Romania. Oraganizatorii nu sunt altii decat echipa Clujul Pedaleaza, la proiectarea traseelor participand activ si riderii de la Maros, imprimand traseului acel feeling de XCO, dar de fiecare data sub limita extremului, astfel daca sti sa iti constientizezi nivelul de experienta si sa te dai cu precautia care ti se cuvine, vei avea zambetul pe buze tot parcursul concursului si distanta de timp dintre etape ti se va parea vesnica.

Si daca ai familie, copii, ce e mai frumos decat sa ii integrezi si pe ei in miscare. Daca la adulti sistemul de categorii e open pe 3 categorii mari: experti/avansati/incepatori, la copii sunt categorii de varsta f. variate.

Asa l-am introdus si pe al mic in competitie...fara sa-l fi obligat, l-am luat doar cu mine si a zis ca vrea si el, de atunci cand plecam din TM catre CJ zice ca nu se da, dar cand ajunge acolo, indiferent de conditiile meteo, ploua, ninge, nu incape discutie sa nu se dea. Anul asta castigand primele 4 etape la categ sub 6 ani, acum ca a inceput sa se tina pe 2 roti l-am avansat in categorie, la ultima etapa terminand pe locul 3.

Nu urmarim sa facem deocamdata nici un fel de performanta, mergem doar de distractie si sa ne mai perfectionam stilul. Nu sunt de principiul sa-ti bagi copilul in sport cu forta, parca ar merge la ore de mate, trebuie sa o faca de placere, doar sa ii fie aratata directia. Pe mine nu m-a dus nimeni la nici un sport si cu toate astea am trecut aproape prin toate cate se puteau pe vremea aceea: handbal, baschet, fotbal, tenis de masa/de camp, judo, shotokan, canotaj (caiac), box, culturism...

Nu suntem nici vanatori de podiumuri sa urmarim categorii si chestii din astea, pur si simplu suntem niste consumatori inraiti de MTB, pt. care vremea, dispozitia, drumul TM-CJ nu ne impiedica sa participam etapa de etapa. Bineinteles ca am fost si premiat pt. asta de catre TVR Cluj, ca cel mai fidel participant din afara Clujului, asa am obtinut si eu primul premiu la CP :-)), al mic umilindu-ma la greu cu vreo 7 podiumuri.

Daca targeturile pt. mine erau distractia si perfectionarea stilului, anul asta, duelurile cu Veze sau Marius Tarle fac cursele si mai incitante, indiferent de pozitia pt. care ne duelam, depasirile sau sprinturile de final sunt ingredientele perfecte pt. o cursa de XC/XCO in care sa simti si factorul concurenta, nu numai ca ai reusit sa urci un gat sau sa sari un jump.

Unul dintre urmarile cele mai importante ale acestor participari sunt prietenii pe care i-am dobandit, a.i. la fiecare etapa ne simtim ca acasa, ca in familie.

Cam asta este campionatul CP, evenimente la care poti veni cu familia, te dai impreuna cu ei si/sau separat, nu vei neglija nici familia, nici feelingul tau de rider, hranindul cu adrenalina dezvoltata pe trasee implementate special pt. nivelul fiecaruia.

Maros Bike Marathon

Ca sa povestesc despre MBM ar fi putin cam nedrept pt. celelalte competitii de acest gen, din simplul motiv ca nu as putea fi f. obiectiv. Asta datorita faptului ca am o mare simpatie pt. tot ce se intampla la Cluj in acest domeniu (si nu numai), orasul si prietenii ce i-am dobandit prin etapele Clujul Pedaleaza mi-au intrat adanc la suflet, asa ca o sa incerc sa fiu si critic.

In 2010 si 2011 am participat doar la tura de 50, cum anul asta am zis ca fac numai ture mari, MBM-ul nu a fost o exceptie. Daca tura de 50 mi-a placut f. mult, cea de 80 a fost mirifica, nu a fost nici o portiune in care sa zic ca urcarea sau coborarea este exagerata. Zonele preferate ar fi, ca si coborare: portiunea de singletrail de 3 sageti din padure...f. faina; si ca urcare, desigur Papele :-P.

Desi imi propusesem un plan de antrenament pt. MBM, nu am reusit sa fac mai nimic, din cauza unei raceli ce m-a cotropit cu o sapt. inainte de concurs. Daca la pregatirea fizica am stat prost, cea tehnica a fost f. serioasa. Avand in vedere problemele cu lantul si penele ce le-am avut regulat la fiecare concurs, am intervenit si am remediat problemele de "statornicie" a lantului pe pinioane/placi, a.i. nu am avut nici cel mai mic rateu de lant. Cat despre pene/snakebite-uri...am trecut pe sistem tubeless cu solutie antipana, reusind sa inchid rotile (sa numai piarda f. multa presiune) cu cateva ore inainte de start.

Asa ca am luat startul f. increzator in bitza. Dupa startul propriuzis, pe urcarea de 12km, m-am luptat sa imi reglez respiratia, sa elimin cumva solutia antirespiratie din nas, care din pacate nu m-a parasit odata cu raceala. De eliminat mergea numai cu metoda spray-ului rusesc, dar aglomeratia de pe tot parcursul primei urcari nu mi-a dat acest prilej.

Rulam paralel cu Florin Stana, pe prima catarare, destul de aproape unul de altu, mai si schimbam 2, 3 cuvinte, cand la un moment dat intra cineva in depasire pe mijloc, intre noi, bineinteles ne agata pe amandoi, pe mine mai tare, respectivul cade si eu peste el, Florin scapa. Din fericire fara urmari fizice sau tehnice. Aproape de finalul catararii reusesc sa imi intruu in ritm cat de cat, nu opresc la primul PA, era aglomeratie ca la mall, oricum nu aveam nevoie de nimic.

Pe o portiune de coborare sunt improscat cu lichid antipana Joe, din roata din fata. Nu ajungeau scurgerile de lichid antirespiratie din nas :-P. Pt. maratonul urmator imi caut cauciucuri pline, da as pune pariu ca fac pana si cu astea. In continuare am mers asa...pe coborarile de viteza eram improscat la greu (abia a 2-a zi am vazut ca si pe spate aveam 2 gauri), iar pe urcari si coborarile tehnice Joe isi facea treaba...lipea. Am plecat cu 3,5 in ambele roti si am ajuns cu 2 si ceva pe spate si 1 si ceva fata (bari). Deci Joe si-a facut destul de bine treaba, pt. ca sunt ditamai gauroacele si penetrarea a survenit relativ la inceputul cursei.

A 2-a zi a fost mai distractiv cand vreo 2h am curatat la bitza care in mod normal o spal in 10 min. Inca odata Joe s-a lipit perfect si de cadru si de parul de pe picioare. Ca protectie nu stiu daca ar trebui sa ma rad pe picioare sau sa port compresori? :-P
Sa revin la traseu, descris in cateva cuvinte: solicitant, mai tot timpul peisaje frumoase, cand pe stanga cand pe dreapta, presarat cu coborari tehnice, poteci, coborari de viteza si mai tot ce ar trebui unui maraton adevarat. Bine marcat, o singura problema a fost la copacul taiat ce era pe singletrail, unde nu stiai pe unde so apuci si bineinteles ca am luato pe partea gresita, am revenit repede.
Inca un minus ar fi aglomeratia de pe prima urcare, se putea cat de cat evita cu un start decalat intre ture 80/50. In rest, cum ma asteptam totul a fost excelent, asteptam cursa anul viitor, sa mai imbunatatim timpii.