Transdolomiti - Ziua 4

Bellamonte - Passo Brocon, 69km, 1980hm
Miercuri 17.08.2011
Incepem pe asfalt pe langa Lago di Paneveggio catre Passo Rolle. Parasim asfaltul si o luam catre Val Venegia pe macadam. Aici incepe Parco Naturale di Paneveggio - Pale di S. Martino, o urcare serpuita, destul de amabila prin acest parc natural, unde am vrea ca urcarea sa nu se mai termine. Nici nu ne dam seama cum se incrementeaza cifra care arata kilometrii parcursi si metrii de urcare, asta din cauza ca nu ne permitem sa ne uitam pe gps ci doar la splendidele privelisti ce ne inconjoara. Impresionantul masiv Cimon della Pala (Matterhorn-ul Dolomitilor) ne strajuieste pe tot parcursul urcarii si panoramicul cu Monte Mulaz trebuiesc imortalizate.
La cota 2190m dam de refugiul Baita Segantini, populatie multa, ca pe toata ascensiunea prin parcul natural Paneveggio. Aici incarcam cu ceva sandviciuri si prajituri sa rezistam pana la pranz.
Incepem coborarea pe macadam pana in Passo Rolle, de aici coboram pe asfalt, trecem prin San Martino di Castrozza (1444m), de unde din nou coborare usoara pe macadam. Incepe un trail bestial prin padure, pe radacini, care mai apoi se transforma intr-o coborare abrupta din ce in ce mai bolovanoasa, tota distractia terminandu-se in Lago di Calaita. Ascultam de instructiunile scrise de cei de la tourfinder si oprim sa luam pranzul pe malul lacului la Rifugio Miralago.
Refacem stocurile de carbohidrati aproape epuizate (spagetti bianco). Zacem la o bere, praji, suc, la cascat gura... ce ne pasa, azi avem rezervare facuta la Hotel Pizzo degli Uccelli (Passo Brocon), dar inainte de a ajunge acolo ne mai asteapta aproape 900m urcare dintr-o bucata.
Dar mai intai coboram prin Comune di Canal San Bovo, pana la Prade (773m) pe asfalt, trecem podul peste Vanoi si de aici incepe ascensiunea pe asfalt. Cu un chef nebun de catarat si ascensiunea fiind una usoara, n-am sa uzez decat placa de mijloc, nici sitzul n-am sa-l tabacesc, pedalez in picioare. Cu toate astea un bastinas imi arata cam cum se urca prin zona si imi cam da usor cu fum, replica mea la asta: "bine bah da nare 8 kile de rucsac pe spate".
E deja mai mult de jumatatea ascensiunii, gasesc un loc excelent in padure, cu bancute, unde opresc sa astept restul grupului si sa imi consum minutele de roaming.
Pana in Passo Brocon numai e mult, scurtele tunele prin care trecem sunt portile de intrare in pas. Localizam hotelul din cele 2 existente, spalam bitele la atelierul ce apartine hotelului, dam si hainele la spalat asa ca a doua zi sa fim ca scosi din cutie.
Ne permitem o cina mai bogata, urmata de nenumarate digestive, urmatoarele doua zile fiind ceva mai usoare. Incheiem in buna dispozitie o zi reusita cu vreme buna, peisaje idilice si bicicleala maxima.
Poze ziua 4.

Transdolomiti - Ziua 3

Cherz - Bellamonte, 74km, 1860hm
Marti 16.08.2011
Plecare din Cherz dimineata, nemancati, neavand posibilitate de mic dejun la cazare. La 30-40 min. de biciclit gasim si o terasa in Arabba unde sa luam micul dejun. Nu o lungim prea mult cu cafa pt. ca ne asteapta o zi grea (catarari, poteci aglomerate...).
Incepem cu o urcare pe asfalt pana la cativa km de Passo Pordoi, unde incepem ocolul pt. intrarea pe vestita poteca ce ofera privelisti deosebite spre Marmolada si lacul Fedaija. Insa pt. a intra pe poteca avem o catarare f. tare pe off pana la Porta Vescovo (2500m). De pe la 2200-2300hm ni se cam taie portia de oxigen, concomitent cu ascutirea pantei, ceea ce inseamna push. Dar tot efortul ne este rasplatit din plin cand ajungem sus si pupilele ni se maresc considerabil la panoramicul ce ni se deschide spre ghetarul Marmolada, lacul Fedaija si imprejurimi.
Incercam sa zabovim cat putem de mult in zona la poze, la urcarea pe terasa statiei de cabina Porta Vescovo (care pe timp de vara este inchisa). Spre "norocul" nostru poteca ce merge paralel cu Marmolada, la altitudini de peste 2300m este aglomerata si nu prea putem sta tot timpul pe bitze, asa ca ne cam ia ceva timp sa o parcurgem, dar tot noi iesim castigati din asta, bucurandu-ne de priveslisti de altitudine spre Gruppo del Sella.
Intr-un final ajungem si la coborarea (la fel de aglomerata) spre Passo Pordoi (2240m), unde acostam la un ristorante pt. a lua pranzul. Foarte multa lume in Passo Pordoi, terasele pline, vanzoleala mare.
Dupa un relax de vreo ora coboram pe asfalt catre Canazei (1440m). Coborare de viteza (68km/h) unde depasim multe masini si intalnim f. multi rutieri. Dupa Canazei intram pe pista de biciclete, macadam si asfalt, prin padure catre Moena. Din Moena din nou pista de biciclete noua, asfalt pana in Predazzo (1011m). Cum azi e zi in care nu avem cazare, intrebam la un birou info turism daca sunt locuri de cazare libere in Bellamonte (1400m), destinatia noastra pt. ziua 3.
Avem chiar de ales dintre 3 locatii, o luam pe cea mai indepartata si cea mai cunoscuta, Hotel Terretta. Cunoscuta din relatarile celor de la tourfinder.net, dar din pacate nu mi-am amintit ca o cunosteam din cauza ca baietii nu o recomandau. De altfel totul e ok cu cazarea la locatia aceasta, singura problema e tanti patroana care e super scarba.
Din Predazzo mai avem de urcat vreo 400m pe asfalt, cu trafic destul de intens. Ajungem sus unde ne asteapta un meniu cu paste, carnuri ... si nu in ultimul rand niste hefeweizen.
Se incheie inca o zi excelenta cu vreme frumoasa si peisaje superbe.
Poze ziua 3.

Transdolomiti - Ziua 2

Fodara Vedla - Cherz, 30km, 1400hm
Luni 15.08.2011
Trezirea destul de devreme, luam micul dejun si iesim sa cercetam zona pe care nu am apucat sa o vedem seara. Cabana este situata intr-o vale cu privelisti superbe, bineinteles poze si plecam pt. ca ne ateapta o zi grea si fara cazare.
Incepem cu o coborare catre cabana Pederue unde normal trebuia sa innoptam numai ca nu am gasit locuri libere. Coborare pe drum macadam cu pietre destul de mari si inclinatie serioasa, in curbe (ace de par) un asfalt lucios plin de pietris. Destul de greu dar odata ajunsi in Pederue incepem urcarea in Fanes. Incet, incet se lasa ploaia, ne imbracam corespunzator si pe ploaie catararea este mai vioaie, dar peisajul este in ceata, deci nu vedem prea multe.
Ajungem la cabana de varf Faneshuette (2080m), oprim sa ne mai incalzim la un ceai si sa ne uscam cat de cat. Asteptam tardiv oprierea ploii, nici o sansa. Numai avem timp de asteptat si ii dam bice in continuare catre Col de Limo (2172m) de unde incepe coborarea, la inceput pe poteca bolovanoasa, pietrele ude, o "placere" sa mentii controlul bitei. Ne descurcam si cu asta si ajungem la Capanna Alpina (1720m) unde oprim pt. pranz si inca o uscare.
Aici gasim stand de service biciclete cu tot ce trebe, chiar si furtun sub presiune de spalat.
Ora pranzului a trecut deja, asa ca ospatarul ne ofera ce mai este pe la bucatarie: ceva pizzulici si sandviciuri. Hainele se mai zvanta cat de cat, ne echipam si o luam din loc pt. ca urmeaza urcarea de dupamasa catre cabana Pralongia (2157m).
Nici nu incepem bine urcarea ca soarele isi face aparitia, ploia inceteaza, asa ca intindem hainele la uscat agatandu-le de rucsac. Urcare f. placuta catre Pralongia care s-a terminat parca prea repede. Cabana Pralongia este la varful instalatiilor de cablu ce urca din statiunele de schii, si tinta noastra unde trebuia sa ne cazam, dar inca odata din cauza perioadei nu am gasit locuri nici macar cu o luna inainte. Asa ca de aici incepe din nou vanatoarea de cazare.
Nu este prea tarziu asa ca avem sperante sa gasim ceva. Incepem coborarea fragmentata de opririle la orice cabanuta, dar dupa numai 5 km ajungem in Cherz unde gasim cazare, singura problema fiind ca satucul nu are restaurant si trebuie sa coboram vreo 200m pe care mai apoi sa ii urcam cu burtile pline.
Ne cazam si coboram in Renaz sa ne furajam, bagam o pizza si ceva beri si digestia o facem pe urcare, inapoi la Cherz.
Inca o zi reusita, cu toate ca ne-a ploua jumatate de zi.
Poze Ziua 2.

Transdolomiti - Ziua 1

Sambata, 13.08.2011 am plecat din TM cu destinatia Dobiacco (Toblach), toate localitatile din Tirolul italienesc au corespondenta numelui in germana (austriaca). Din Dobiacco facem o trecere a dolomitilor pe bite pana la Lago di Garda (Torbole) si retur la punctul de plecare cu trenul. Traseul este unul destul de cunoscut multumita celor de la tourfinder.net.
Masina full, 5 persoane, 5 bite, 5 rucsaci si 2 corturi cu saci de dormit si ce mai trebuie, in eventualitatea in care seara nu gasim cazare, avand in vedere ca e weekend si Luni e 15 aug, ziua nationala a Italiei.
Ajungem in Dobiacco cu o veselie ce tinea cam de cand am plecat, aici forfota mare in statiune, mai ca pe litoral. Deci clar totul era plin: hoteluri, pensiuni, camping. Cineva ne sfatuieste sa ne intoarcem inapoi 15km ca o sa gasim sigur in AT.
Asa ca timp de 3 sau 4h incepe vanatoarea de cazare, opriri strategice la pensiuni/hoteluri, totul plin pe o raza de 50km (veselia din masina cam dispare). Noroc cu un austriac dragut care ne lasa sa campam in curtea pensiunii lui.
Asa ca a 2a zi ajungem din nou in Dobiacco si plecam in tura pe la 9.30, cu o intarziere de vreo 2h fata de ora propusa, chiar in ziua cea mai grea.

Dobiacco - Fodara Vedla, 62km, 2400hm
Duminica 14.08.2011
Plecam din Dobiacco pe pista de biciclete, macadam pe langa un rau, nu apucam sa vedem prea multe pt. ca avem de recuperat ceva timp. Noroc ca azi avem cazarea asigurata la Fodara Vedla.
Intram pe sosea catre Misurinasee, putim cam enervant din cauza traficului dar ajungem destul de repede. Aici lume multa, privelisti superbe, obligatoriu poze.
Urcam in continuare pe asfalt pe un drum cu taxa (pt. masini) catre Tre Cime di Lavaredo, trafic redus, panta abrupta, asa ca fortam pedala si ajungem la Auronzohuette (2329m).
Estimam situatia, si decidem sa urcam in continuare catre Tre Cime si sa luam pranzul acolo, asa ca urcam in continuare pe macadam, chiar bolovanis cu trafic pietonal intens, cand pe bitza cand push. Privelistile din jur nu prea te lasa sa mentii un ritm anume, fiind nevoiti sa intrerupem des urcarea sa imortalizam momentul si zonele prin care trecem.
In sfarsit ajungem la Tre Cime (2405m), aici luam pranzul: pasta in bianco. Relax putin la soare si numai zabovim ca suntem abia la nici jumatatea drumului. Ne asteapta coborarea, pe poteca f. bolovanoasa, abrupta, pe alocuri cu scari, asa ca nu e cazul de stat pe bitza. Dupa ce mai dispar scarile unii dintre noi ne suim pe bitza si ii dam pe coborare. Bineinteles nu lipsesc cazaturile, poteca fiind una tehnica, noi nu. Poteca cea bolovanoasa, denivelata si abrupta se transforma intr-una amabila ce trece peste rauri pe podete de lemn si se transforma in drum de macadam.
Astfel coboram 1000m diferenta de nivel pana ajungem in drumul de unde am inceput ascensiunea. De aici o luam catre destinatia finala a zilei: Fodara. Stim ca ne mai asteapta 2 ascensiuni, fiecare de aprox 500hm. Prima ascensiune o dovedim aproape pe bitze, in schimb cea dea doua necesita push-bike extrem. Incet se lasa seara si noi nu prea stim cat mai avem pana la cabana, se termina urcarea, asa ca incalecam. Incepe sa si picure drumul abia se mai vede, dar in mai putin de 2km apare si cabana Fodara Vedla (1980m). Chiar la fix ajungem, se lasa bezna si incepe sa tune/fulgere, dar ce mai conteaza, am ajuns. La cabana ni se serveste ce mai era facut, pt. ca bucataria era inchisa deja, o oala mare cu pasta ragu si bineinteles bere.
O cabana f. draguta pe care o recomand din plin.
Poze Ziua 1.