Sambata, 13.08.2011 am plecat din TM cu destinatia Dobiacco (Toblach), toate localitatile din Tirolul italienesc au corespondenta numelui in germana (austriaca). Din Dobiacco facem o trecere a dolomitilor pe bite pana la Lago di Garda (Torbole) si retur la punctul de plecare cu trenul. Traseul este unul destul de cunoscut multumita celor de la tourfinder.net.
Masina full, 5 persoane, 5 bite, 5 rucsaci si 2 corturi cu saci de dormit si ce mai trebuie, in eventualitatea in care seara nu gasim cazare, avand in vedere ca e weekend si Luni e 15 aug, ziua nationala a Italiei.
Ajungem in Dobiacco cu o veselie ce tinea cam de cand am plecat, aici forfota mare in statiune, mai ca pe litoral. Deci clar totul era plin: hoteluri, pensiuni, camping. Cineva ne sfatuieste sa ne intoarcem inapoi 15km ca o sa gasim sigur in AT.
Asa ca timp de 3 sau 4h incepe vanatoarea de cazare, opriri strategice la pensiuni/hoteluri, totul plin pe o raza de 50km (veselia din masina cam dispare). Noroc cu un austriac dragut care ne lasa sa campam in curtea pensiunii lui.
Asa ca a 2a zi ajungem din nou in Dobiacco si plecam in tura pe la 9.30, cu o intarziere de vreo 2h fata de ora propusa, chiar in ziua cea mai grea.
Dobiacco - Fodara Vedla, 62km, 2400hm
Duminica 14.08.2011
Plecam din Dobiacco pe pista de biciclete, macadam pe langa un rau, nu apucam sa vedem prea multe pt. ca avem de recuperat ceva timp. Noroc ca azi avem cazarea asigurata la Fodara Vedla.
Intram pe sosea catre Misurinasee, putim cam enervant din cauza traficului dar ajungem destul de repede. Aici lume multa, privelisti superbe, obligatoriu poze.
Urcam in continuare pe asfalt pe un drum cu taxa (pt. masini) catre Tre Cime di Lavaredo, trafic redus, panta abrupta, asa ca fortam pedala si ajungem la Auronzohuette (2329m).
Estimam situatia, si decidem sa urcam in continuare catre Tre Cime si sa luam pranzul acolo, asa ca urcam in continuare pe macadam, chiar bolovanis cu trafic pietonal intens, cand pe bitza cand push. Privelistile din jur nu prea te lasa sa mentii un ritm anume, fiind nevoiti sa intrerupem des urcarea sa imortalizam momentul si zonele prin care trecem.
In sfarsit ajungem la Tre Cime (2405m), aici luam pranzul: pasta in bianco. Relax putin la soare si numai zabovim ca suntem abia la nici jumatatea drumului. Ne asteapta coborarea, pe poteca f. bolovanoasa, abrupta, pe alocuri cu scari, asa ca nu e cazul de stat pe bitza. Dupa ce mai dispar scarile unii dintre noi ne suim pe bitza si ii dam pe coborare. Bineinteles nu lipsesc cazaturile, poteca fiind una tehnica, noi nu. Poteca cea bolovanoasa, denivelata si abrupta se transforma intr-una amabila ce trece peste rauri pe podete de lemn si se transforma in drum de macadam.
Astfel coboram 1000m diferenta de nivel pana ajungem in drumul de unde am inceput ascensiunea. De aici o luam catre destinatia finala a zilei: Fodara. Stim ca ne mai asteapta 2 ascensiuni, fiecare de aprox 500hm. Prima ascensiune o dovedim aproape pe bitze, in schimb cea dea doua necesita push-bike extrem. Incet se lasa seara si noi nu prea stim cat mai avem pana la cabana, se termina urcarea, asa ca incalecam. Incepe sa si picure drumul abia se mai vede, dar in mai putin de 2km apare si cabana Fodara Vedla (1980m). Chiar la fix ajungem, se lasa bezna si incepe sa tune/fulgere, dar ce mai conteaza, am ajuns. La cabana ni se serveste ce mai era facut, pt. ca bucataria era inchisa deja, o oala mare cu pasta ragu si bineinteles bere.
O cabana f. draguta pe care o recomand din plin.
Poze Ziua 1.
Masina full, 5 persoane, 5 bite, 5 rucsaci si 2 corturi cu saci de dormit si ce mai trebuie, in eventualitatea in care seara nu gasim cazare, avand in vedere ca e weekend si Luni e 15 aug, ziua nationala a Italiei.
Ajungem in Dobiacco cu o veselie ce tinea cam de cand am plecat, aici forfota mare in statiune, mai ca pe litoral. Deci clar totul era plin: hoteluri, pensiuni, camping. Cineva ne sfatuieste sa ne intoarcem inapoi 15km ca o sa gasim sigur in AT.
Asa ca timp de 3 sau 4h incepe vanatoarea de cazare, opriri strategice la pensiuni/hoteluri, totul plin pe o raza de 50km (veselia din masina cam dispare). Noroc cu un austriac dragut care ne lasa sa campam in curtea pensiunii lui.
Asa ca a 2a zi ajungem din nou in Dobiacco si plecam in tura pe la 9.30, cu o intarziere de vreo 2h fata de ora propusa, chiar in ziua cea mai grea.
Dobiacco - Fodara Vedla, 62km, 2400hm
Duminica 14.08.2011
Plecam din Dobiacco pe pista de biciclete, macadam pe langa un rau, nu apucam sa vedem prea multe pt. ca avem de recuperat ceva timp. Noroc ca azi avem cazarea asigurata la Fodara Vedla.
Intram pe sosea catre Misurinasee, putim cam enervant din cauza traficului dar ajungem destul de repede. Aici lume multa, privelisti superbe, obligatoriu poze.
Urcam in continuare pe asfalt pe un drum cu taxa (pt. masini) catre Tre Cime di Lavaredo, trafic redus, panta abrupta, asa ca fortam pedala si ajungem la Auronzohuette (2329m).
Estimam situatia, si decidem sa urcam in continuare catre Tre Cime si sa luam pranzul acolo, asa ca urcam in continuare pe macadam, chiar bolovanis cu trafic pietonal intens, cand pe bitza cand push. Privelistile din jur nu prea te lasa sa mentii un ritm anume, fiind nevoiti sa intrerupem des urcarea sa imortalizam momentul si zonele prin care trecem.
In sfarsit ajungem la Tre Cime (2405m), aici luam pranzul: pasta in bianco. Relax putin la soare si numai zabovim ca suntem abia la nici jumatatea drumului. Ne asteapta coborarea, pe poteca f. bolovanoasa, abrupta, pe alocuri cu scari, asa ca nu e cazul de stat pe bitza. Dupa ce mai dispar scarile unii dintre noi ne suim pe bitza si ii dam pe coborare. Bineinteles nu lipsesc cazaturile, poteca fiind una tehnica, noi nu. Poteca cea bolovanoasa, denivelata si abrupta se transforma intr-una amabila ce trece peste rauri pe podete de lemn si se transforma in drum de macadam.
Astfel coboram 1000m diferenta de nivel pana ajungem in drumul de unde am inceput ascensiunea. De aici o luam catre destinatia finala a zilei: Fodara. Stim ca ne mai asteapta 2 ascensiuni, fiecare de aprox 500hm. Prima ascensiune o dovedim aproape pe bitze, in schimb cea dea doua necesita push-bike extrem. Incet se lasa seara si noi nu prea stim cat mai avem pana la cabana, se termina urcarea, asa ca incalecam. Incepe sa si picure drumul abia se mai vede, dar in mai putin de 2km apare si cabana Fodara Vedla (1980m). Chiar la fix ajungem, se lasa bezna si incepe sa tune/fulgere, dar ce mai conteaza, am ajuns. La cabana ni se serveste ce mai era facut, pt. ca bucataria era inchisa deja, o oala mare cu pasta ragu si bineinteles bere.
O cabana f. draguta pe care o recomand din plin.
Poze Ziua 1.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu