marți, 26 iunie 2012

Neincoronat pe primul podium de Maraton

Duminica 24.06.2012, Maratonul Gugulanilor. Numele asta ma reprezinta si pe mine pe jumatate, adica 50% din mine sunt de acolo din inima gugulaniei.
Ora 6.15 plecam spre Lugoj de unde trebuia sa incarcam sistemul de sonorizare pt. evenimentul din Poiana Marului. Pe la ora 7.00 imi dau intalnire cu Razvan la sala sporturilor din Lugoj pt. a ne duce sa incarcam boxe, amplif... Opresc in parcarea din fata salii sporturilor si astept vreo 5 min, apare din sens opus Razvan intr-un Renault rosu, ies din masina sa ma vada, el semnalizeaza stanga si intra pe prima banda pt. a putea intoarce pe sensul pe care eram si eu, in momentul asta vine un VW din spatele lui cu o viteza de cam 80-90 km/h, care incearca sa il depaseasca si sa il evite dar ii prinde din plin aripa fata. Accidentul s-a petrecut la 2m in fata mea. Masinile cam avariate, numai puteau fi deplasate de acolo decat tractate. Am mai stat cu Razvan vreo 15-20 min pana au sosit ceva prieteni de-ai lui dupa care am plecat sa nu ratam startul, de sistemul de sonorizare numai putea fi vorba.
Ajunsi in Poiana Marului, am preluat numerele si ne indreptam catre start, asa ca nu am mai apuc sa rulez aproape deloc. La start, dupa ultimele patanii de la Concordia, ma pozitionez in prima linie. Start, se pleaca tare, incerc sa tin ritmul cu plutonul fruntas da nu reusesc, ma pozitionez in spatele lui Dan Lupsa (ca la fiecare maraton :-)) Ma tin o bucata buna de el, simt ca fortez cam mult, probabil nefiind incalzit, asa ca o las in ritmul meu si raman putin in urma. Pe ultimele catarari spre Saua Jigoriei parca incep sa imi revin cat de cat, aud ca vine cineva tare din spate, in timp ce ma depaseste, imi striga "Prietenii la nevoie se cunosc", era Cosmin Rosu, ii raspund "Asa e" si incerc sa ma tin de el dar nu prea reusesc. Mai vine cineva din spate, Duda (Cristi Minghel de la bikeattack). Stau cu el pana in PC Jigoriei si mai schimbam 2 vorbe. El ramane sa se alimenteze, eu nu opresc, avand tot ce trebe. Pe urcarile tehnice spre Cuntu imi revin si fac ceva depasiri, il depasesc si pe Cosmin, il ajung si pe Dan. Ajungem in Cuntu, nu opresc nici la PC de aici. Urmeaza portiunea stancoasa de coborare pe bolovani, cobor controlat cu centrul de greutate ceva mai in spate, si trag de ghidon la fiecare bolovan mai mare. Trec cu bine de pasajul asta, urmeaza coborare de viteza, cobor destul de precaut, vine Duda din spate si ma depaseste, ma tin de el stiind ca el conoaste fiecare potecuta din zona si e mult mai experimentat. In continuare mai rulez cu Dan, el inainte eu in spate si invers. Face snakebite pe o coborare bolovanoasa, opresc sa il intreb daca are nevoie de ceva, nu are, asa ca ii dau inainte.
Ne despartim de cei de la race, aici incepe "distractia". 
La un moment dat sunt singur pe o culme de deal unde nu este nici un semn cat cuprinzi cu ochii, un par, doi acolo cu ceva panglici erau bineveniti. Carari stanga, dreapta vreo 4, ma opresc, ma intorc putin, astept sa mai vina careva, nimeni.
Ii dau pe un drum ce merge in stanga si dupa aprox. 1km vad in zare o paglica, yeeeesss.
Urmeaza o coborare "prafoasa", stau cu ochii in copaci dupa panglici.
Ajung cu bine in Varciorova, se iese din sat de pe asfalt de off, este panglica, mai departe o bucate buna de drum nimic, nici un semn, ma intorc pana la ultima panglica si refac acelasi traseu, nu am gresit nimic, singurele iesiri sunt in gradinile oamenilor, trec de o intersectie pe care aleg urcarea, am ales bine, apare mai incolo si panglica de confirmare.
Dupa o urcare destul de dificila din cauza terenului, ajung intr-o intersectie fara semne, aleg stanga, dau 2 sau 3 pedale, din sens invers vin Pantani si Jidovu, directie gresita, o luam in partea cealalta, mergem o bucata si constatam ca nu e bine, nici un semn, inapoi, ne regrupam, ajung si Dan, Razvan si restul. Incerc sa ma tin de Pantani si Jidovu, nu reusesc decat vreo 10min, raman cu Dan pe coborarea ce urmeaza pana la PC Borlova. Realimentare: 5 pahare cu suc de gref, plinul la bidon, uns lantu si dai. 
Incepe urcarea spre turn, bolovanoasa, ii dau destul de bine, Dan se resimte dupa cazatura (aflam mai tarziu ca are ruptura de ligament la glezna) si ramane in urma. Sus nici un semn, strig la Dan si il astept sa imi confirme ca sunt pe directia buna. Mai departe dupa antena iarasi sunt derutat, am ratat ceva? nu vad semne, strig la Dan, astept, vine si el, iesim in drum, de aici stie el, dar e vadit incetinit din cauza durerilor la glezna. Raman singur, ajung pe urcarea ce intra in padure, caldura mare, soare, beau intr-una din sucu ala dar imi e din ce in ce mai sete. Am nevoie de apa, visam la paraiasu de dupa coborarea si iesire din padure, cum ma scald in el, cum arunc cu apa pe mine.
Urcarea de la intrare in padure o faceam pe bitza in tura de discopery a traseului, acum abia impingeam. Pulsul imi crestea si daca clipeam, ceva nu era ok. Nu imi era foame, gel aveam in mine, imi era sete de apa. Greu de tot ajung sus, incep sa cobor, vad iesirea din padure intr-o poienita, (aici inainte de iesirea din padure era marcat drumul in dreapta, incadrat de paglici, nu se vedea, fiind intr-o zona f. intunecata) ultima panglica e pe stanga deci trebuie sa se intample ceva pe stanga sau inainte asa ca ii dau inainte, ies in poiana, caldura mare, dar pt. scurt timp caci se intra din nou in padure. Coborare la greu. Numai vad nici o panglica, nici un semn, dar era ceva deja obisnuit cu raritatea semnelor de pe traseu, asa ca bag coborare in continuare, ma opresc totusi la un pom picat si imi amintesc ca Dan mi-a spus ca se merge pe marcaj turistic si numai era niciunul inafara de litera H de pe unii copaci, inapoi.
Cand ma gandeam ce trebuie sa urc, fara apa, numai aveam nici suc... am urcat cu greu pana in poienita, f. putin pe bitza, push chinuit rau de tot, ma opream tot mai des. Ratacirea asta a venit intr-un moment cand eram zero, null. Am ajuns intr-un final in poienita si vad de data asta marcajele pe unde trebuia sa o iau, acolo trebuia sa fie un semn cu sageata la dreapta, ultima panglica sa fie pe dreapta nu pe stanga si pe ultimul pom stanga si dreapta la iesirea din padure semnul X, adica esti pe un drum gresit. N-a existat asa ceva pe traseul de maraton din pacate. 
In clipele alea ma gandeam ca sunt ultimul din cauza ratacirii, asa ca intruu pe singletrailul destul de tehnic ce cobora abrupt prin padure si ii dau tare la vale, dar nu cobor prea mult si pierd roata fata la o viteza destul de mare, iau o gura de pamant afanat de padure, bitza imi vine peste cap, in casca. Cazatura destul de serioasa, bitza e cea mai afectata: maneta schimbatorului de foi e smulsa de pe ghidon, comanda suspensiei spate de pe ghidon indoita, eu cu ceva julituri la cot si normal la sold.
Mai departe cobor controlat ca sa pot savura totusi momentul. Poteca e marcata ok d.p.d.v. orientativ nu si ca grad de dificultate. Ajung jos, se iese din padure destul de abrupt si in sfarsit paraiasul... opresc la baie. Eram plin de pamant asa ca ii fac o baie imbracat cu casca si ochelarii pe ochi, cu ajutorul bidonului. Hidratat cum trebuie, ud leoarca dar revenit 100%, schimb pe placa mare (numai puteam schimba placile decat daca opream) si apas tare in pedale pe acel drum pietruit si prafos sa mai ajung pe careva.
Ies in asfalt, de aici cunosc drumul, nu ar mai trebui sa fie probleme de rataciri, chiar si fara semne. Pe asfalt ar fi trebuit sa blochez suspensia spate, dar nu merge, sa strambat comanda de pe ghidon si risc sa o rup, ii dau asa pe full travel. Vad panglici in copaci cam rar, dar e OK. In tura de discovery/recunoastere am intrat in sat, in Maru, acum nu am vazut nici o iesire de pe asfalt nici o sageata, nici dimineata cand am venit cu masina, singura iesire de pe asfalt era dupa Maru la intrare pe urcarea ce te duce in partea stanga a barajului si aia am vazut ca nu e semnalizata bine, adica o vedeai dupa ce treceai de ea, am raportat chestiunea la inscriere si Alin a zis ca va plasa o sageata. Deci nici un semn care sa imi confirme sa intruu in sat, nici un semn ca sunt pe o directie gresita, acolo inafara de sageata directionala trebuiau amplasate X-uri, macar doua la interval de 50m sa iti spuna ca esti pe un drum gresit. Adica pe drum principal si asfalt, acolo daca ai vantul in spate si esti suparat, vi cu un 30-35 km/h, e usor sa iti scape o panglica.
Merg mai departe pe asfalt, sunt bine, vad panglici in copaci, astept sa apara un PA sa imi umpluu bidonul care era pe jumatate gol, nu apare nimic, poate e mai incolo. Ies de pe asfalt pe off, pe urcarea ce duce in stanga barajului. Alin s-a conformat, prima sageata directionala de pe traseul de maraton. Ma opresc sa schimb pe placa de mijloc, soare, pietre, urcare, ma simt excelent pe urcarea asta, mai ales ca sunt cu gandul la poteca din padure de pe malul lacului. Ajung la baraj, beau ultimul strop de apa, in continuare urcare.
Cobor catre lac, sunt curios cum e facuta trecerea aici deoarece drumul e inundat. Trecerea e ok, pe un trunchi de pom trec raul, ajung pe poteca dupa un push de cativa metri care iarasi e facut ok, aici push-ul era aproape vertical in tura de recunoastere. Fac poteca f. repede si cobor catre plaja stiind ca acolo e drumul, dar e inundat, ajung totusi la drum la indicatiile catorva baieti care grataresc acolo.
Vad finish-ul, vin tare, nici nu intreb al catelea am sosit, ma duc direct la o sursa de apa si dau pe gat cateva pahare, vine cineva si imi zice esti al 2-lea, whaaaaat, la categorie?, nu, la general, doar Pantani a trecut de la tura de maraton, wowwww. Ceilalti sunt rataciti, deci s-au ratacit mai grav decat mine, deci rezultatul nu e unul meritoriu, adica nu i-am facut din picioare, i-am facut din noroc. Nu ma bucur prea tare, dar totusi imi mai dispare din frustrarea multiplelor rataciri. Ma bucuram mult mai mult daca mergeam impreuna cu Dan, sa fi ajuns sa ne batem la sprint, ca barbatii, pe usoara urcare spre final, indiferent de clasament, sa facem putin spectacol. Poate la urmatorul maraton.
Usoara bucurie pe care o aveam imi e curmata de vestea ca Dan a abandonat, deci e ceva mai grav la glezna, Cosmin si-a dizlocat umarul dar e destul de vesel si optimist.
Premierea, imi aud numele, tasnesc sa imi iau premiul, sa verific stabilitatea busteanului cu nr.2 sau 1, nu stiam cum s-a facut clasamentul pe categorie sau la genral, dau mana cu Alin, Cosmin striga: "Sorin nu e locul 2?", la care am ramas cateva sec. pe interzis, m-am uitat pe diploma, nu scria nici un loc, mi-am dat rapid seama ca sunt incadrat la premiile de consolare, frustrarea continua, Alin raspunde ca am ratat PC Maru. Whaaaaat? Care PC, unde, cand? Ce bine mi-ar fi prins acolo o revitalizare. Refuz consolarea, arunc diploma si plec. Ne-am uitat pe drum, din masina, sa vad unde am gresit. Nu am vazut nici eu nici Florin. Pe drum Florin vorbea singur, eu eram cu gandul la PC Maru :-)
Concluzionand, traseul de maraton e f. f. fain, are tot ce ii trebuie unui maraton ca si teren, peisaj, il recomand ca si tura de we. Sigur voi mai merge pe el anul asta. Singura chestie ce ii lipsea in concurs erau semnele, marcaje mult prea rare, nici o directionare in intersectii, nici un semn de averitizare asupra gradului de dificultate al coborarii, desi in padure pe poteca erau coborari si de 3 sageti. Speram la anul sa se faca marcajul din timp cu cel putin 2 sapt. inainte, sa se poata primi feedback de la riderii care fac recunoasterea, a.i. sa numai fie probleme de orientare. Sper ca Alin sa nu se lase si la a 3-a editie sa o faca perfecta, caci cel mai mult conteaza ca riderii sa se simta bine.
Aici noi cei din zona ar trebui sa ne implicam mai mult (vezi cei din Cluj cand ies la marcat sau cel mai bun exemplu este Dan Lupsa care se implica si ajuta f. mult la toate evenimentele din zona), eu m-am implicat cat am putut, din pacate timpul meu liber e f. limitat.
La celelalte categorii am inteles ca nu au fost probleme si in rest a fost ok, pana la urma o iesire in natura cu pritenii si toti cunoscutii cu aceeasi pasiune: MTB-ul. M-am bucurat mult ca au venit si prietenii din Cluj, echipa Clujul pedaleaza.
Speram la cat mai multe evenimente in zona, vad ca apar, asta e de bine, si asteptam BMM-ul.
Trackul parcurs de mine, ca de obicei am uitat sa pornesc si sa opresc la timp garminul. :-P

4 comentarii:

  1. Răspunsuri
    1. Multumesc, conteaza, mai ales ca vine de la tine.

      Ștergere
  2. Sorin, daca mai conteaza: ai ajuns primul la +30 ani!
    Nu îmi dau seama cum nu s-a vazut marcaj pt. intrarea in sat la PC Maru: si 800 Pantani inaintea ta, si 805, 806, 804 dupa tine au intrat in sat pe marcaj.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Normal, conteaza, multumesc; pt. ca nu am furat nici 1m de traseu, ba dimpotriva am facut kmetrii in plus. PC Maru era pe o strada paralela cu cea principala tranzitata de mine.
      Din dim. maratonului din masina am ramas cu impresia ca se merge pe asfalt si se iese doar acolo unde era sageata, ceva semne trebuiau sa ma impiedice sa raman pe asfalt (centura Maru), oricum felicitari celor ce au rutat bine. In rest totul mi s-a parut super OK, abia astept editia de anu viitor, traseul de maraton chiar e super tare.

      Ștergere

Persoane interesate