Primul podium

Merg la multe curse (maratoane sau XC) dar de fiecare data la Concordia XC mi se intampla chestii iesite din comun (intamplarea de cascadorii rasului de anul trecut). Intre timp am capatat ceva experienta in XC, datorita curselor Clujul Pedaleaza de la care nu lipsesc nici o etapa, dar si datorita celor doi rideri clujeni, prietenii mei: Marius Muresan si Dorin Curta de la care am mai furat/invatat meserie ca sa zic asa.

Reteta podiumului de la Concordia e urmatoarea: chef in seara precedenta, dormit 5h si luat startul din ultima linie, cam asta a fost pe scurt, dar sa dezvolt putin.

Riderii (aprox. 150 buc) sunt chemati la start, din mijlocul satului Tapia, cateva sute de metri de asfalt pana se intra pe off - super decizie. Start separat per categorii, cu interval de 30s intre categorii (ultimul anunt pe care l-am auzit) - super decizie din nou. Dar nu avem numere dinstictive per categorii, cum ne deosebim la start, hmmmm, deci cineva de la oldies poate lua startul cu tineretul... ok, nu m-am concentrat prea tare pe chestia asta. Dar inca o intrebare care imi vine in minte, cum stiu sa ne opreasca? (la un concurs de XC cand termina primul turele, toti ceilalti din categoria respectiva sunt opriti la finalul turei, chiar daca nu au terminat numarul de ture stabilit).

Cu chestia asta in minte (start decalat per categorii) ma pozitionez la start in ultimul esalon de rideri (cu Laurentiu Vezentan si echipa de la Clujul Pedaleaza), sa dau posibilitatea celor de la elite resp. seniori sa ia startul, sa nu incurc, avand (ma gandeam eu) timp cel putin 30s sa ma pozitionez dupaia la start in primele linii, categoria oldies but goldies urmand sa plece ultima.

Se da startul pt. Elite dupa care se pleaca usor, tot plutonul din fata, asteptam sa ne oprim la start, vad ca nu se mai opreste, la start franez usor in dreptul liniei de start, Veze trece pe langa mine si imi striga DAI, il vad in stanga pe Calin Tiru care imi confirma ca s-a dat startul....fara sa ii dau nici o pedala pulsul imi urca instant la 170, frustrare, nervi...eram eu cu juniorii, cu copii...in ultimele linii, normal cand esti in asa o pozitie la start si ai 150 de rideri ce trebuiesc depasiti, la o competitie XC (la maraton mai poti recupera) mai bine te duci direct la bere. Nu e si genul meu, pt. mine a devenit o provocare, asa ca in partea de asfalt am depasit copii si ceva fete/femei. Intram in stanga pe off, urcare sustinuta pana la intrarea in padure, drumul e ocupat, full, nici o sansa de a depasi, asa ca dau drumul la suspensia spate pe full travel si ii dau prin stanga pe iarba, pe hartoape pana aproape de intrarea in padure unde revin pe drum.

Am facut ceva depasiri, dar in padure slabe sanse, preponderent singletrack. Pe coborari, cu all mountain-ul meu puteam sa ii dau ceva mai tare dar nu aveam cum, era plin, pluton, se mergea in sir indian. Mai depasesc ceva pe urmatoarea urcare, dupa care pe coborare fac uz excesiv de frane ca nu cumva sa dau peste cei din fata.

Cu groaza ma gandesc la sectiunea de coborare tehnica, singura de 3 sageti (dupa parerea mea), care imi place cel mai mult din tot traseul, acolo trebuia sa ies cu ceva viteza suplimentara fata de abordarea clasica pe mijloc. O abordare simpla de fapt, care se aplica pe valaie. Cam la jumatatea valaului se putea urca pe peretele stang, dupaia pe cel drept si te arunca cu o viteza suplimentara pe poteca ce urma. Aveam dreptate, in valau erau cativa pe langa bitze. Degeaba zbier sa mi se faca loc, pt. ca bietii concurenti nu au cum/unde. Imi cer scuze daca am jenat cumva pe cineva in concurs. De obicei zic: vin pe stanga/dreapta si daca mi se face loc multumesc f. politicos.

Urmatoarea urcare...ce pot sa fac, depasesc, in sfarsit am contact vizual cu plutonul fruntas, era ceva de genul trenuletului lui Cave. E prima data cand vad asa ceva pe un circuit XC dupa aproape o tura. 

Pe ultima urcare sanatoasa din padure ii ajung, ii depasesc pe Bitza, Dan Lupsa, etc si dupa urmatoarea curba care e tot in urcare frec roata fata de roata spate a celui din fata si ies in decor, in padure, sprijinindu-ma de pomi sa nu cad, in cele din urma sunt nevoit sa descalec.

Tot ce am depasit din plutonul fruntas a fost degeaba, ma depasesc, sunt din nou in spate si pierd iarasi contactul cu cei din fata. Deci mai urmeaza o tura de recuperare.

Tura 2 a fost ceva de genul blackout, adica nu imi mai amintesc mai nimic. Pulsul imi urca la nivele pe care nu le-am mai atins niciodata si cred ca eram la putin de un blackout. Pe sfarsitul turei cu nr. 2 imi amintesc ca i-am ajuns din nou pe cei din fata, trenuletul era deja spart, se depasea deja cu o tura intarziatii de la nu stiu ce categorie. Oricum nu stiai cu cine te bati, de la ce categorie. Targetul meu de moment era unul simplu, sa-l depasesc tot timpul pe cel din fata mea pana se terminau cele 3 ture.

La inceputul turei 3 pe S-uri, il ajung din nou pe Dan, il anunt ca sunt in spate, depasim intruna intarziati. Aproape de iesirea din S-uri il depasesc si aud ceva rateuri de lant dar nu simt nimic in picioare. Dan imi striga: "Ai auzit Sori ai auzit?" (rateurile veneau de la el), raspund ca da si ma gandesc ca totusi am si putin noroc dupa startul de cosmar :-). Pe bucata pana la padure mai fac ceva depasiri, greu de tot, tot pe stanga, prin ceva baltute, iarba. Il depasesc pe Marius, locul 2, la momentul acela, nu stiam nici ca el e Marius, si nici ca e locul 2. Cand panta se mai domoleste ma depaseste el.

Pe coborare sunt in roata lui dar nu este loc pt. depasit, eu cu all mountain-ul pot dezvolta o viteza ceva mai mare pe coborari, dar degeaba. Depasim ceva intarziati, pe valau imi fac in sfarsit de cap, macar pe ultima tura. Ultimele urcari le fac fara sa mai pot recupera ceva, iesire din padure, coborare, depasiri intarziati, ies si pe coborare pe iarba pt a depasi dar deviez in decor, aproape de o cazatura, ma reabilitez repede si revin pe traseu fara sa ma fi depasit careva.

Final de cursa, Dan ma anunta ca sunt pe 3, desi e primul meu podium ever, nu ma prea bucur pe loc, imi revin rapid, la un masaj care li se face celor de pe podium.
Pe podium am onoarea sa stau langa Robi (locul 1), un elite in lumea MTB-ului de la noi, un rider de la care ai tot timpul ceva de invatat. Si langa Marius, pe care am avut placerea sa il cunosc cu ocazia concursului.

Asta a fost Concordia 2012 pt. mine.

Toata stima si respectul prietenilor din Lugoj care organizeaza evenimetele MTB din zona. Organizarea, marcarea treseului, cronometrare, toate de nota 10, bravo si felicitari. De altfel unicul eveniment de XC din Banat asa ca trebuie sa ne straduim cu totii sa il crestem si promovam.

Fata de anul trecut a crescut f. mult, s-a vazut asta prin nr. mare de participanti din toata tara.

Ce nu mi s-a parut ok, logistica cursei in sine, eu o vedeam altfel: curse separate pe categorii sau cel putin comasate in asa fel incat sa balanseze cat de cat nr. de participanti pe cursa. Durata totala a concursului ar fi fost cam aceeasi, pt. ca se puteau opri toti concurentii dupa ce a terminat primul concurent, stiindu-se categoria. Dar asta ramane de imbunatatit pt. la anul.
Multumesc lui Dan Lupsa pt. setup-ul fara cusur al bike-ului, nu l-a reusit si la el, dar asta a fost singurul meu noroc din cursa :-)), dar mai ales pt. sfaturile care mi le da tot timpul a.i. mai dispar din amatorismele mele de care numai scap la fiecare concurs. Promit sa calaresc podiumurile cat mai des si cat mai sus, asta ca sa nu il fac de rusine pe Andrei la gradi (fiumiu), care e campion la etapele Clujul Pedaleaza.