Poveste fara sfarsit

Cam asa s-ar putea exprina in trei cuvinte primul meu sezon din ciclismul montan cu pregatire specifica. Pregatirea datorata lui Alex Ciocan, antrenorul virtual, caruia ii multumesc pt. antrenamentele postate si pt. indrumari. 

A fost si momentul in care am reusit sa ma desprind de lumea fiarelor, o mai veche dragoste a mea. Cele doua discipline sunt total opuse si se anuleaza una pe alta, deci nu ai rezultate notabile nici in una nici in cealalta daca le practici in paralel.

Inceputul de sezon a venit cu rezultate f. bune, podiumuri ratate de lipsa mea de experienta - amatorisme, altele din cauza problemelor tehnice, dar si doua podiumuri din care un loc 1 norocos. 

In total am reusit sa bifez 11 maratoane si 7 XC/XCO-uri.

Cam pe la mijlocul sezonului am inceput seria de pene si probleme la lant/pinioane. Practic nu exista maraton fara o pana si cateva blocari de lant. Asta tot din seria amatorisme - lipsa de experienta.

Dupa un start de sezon destul de bun, finalul a fost destul de ratat. Pe un fond de oboseala accentuata am racolat ceva raceli/virusi/gripe care m-au tinut mai mult de o luna departe de bitza, chiar la ora la care scriu nu sunt recuperat 100%. Astfel incat am ratat nu mai bine de 5 concursuri: Vladeasa, Lunca Muresului, Pietroasa, CP6 si Contratimp Zalau.

La fiecare dintre ele trageam speranta ca ajung chiar pana in ultima secunda, asa s-a facut ca pt. Vladeasa aveam toate locurile ocupate in masina, dar Vineri pe la pranz mi-am dat seama ca nu sunt in stare nici macar sa conduc, abia ma taraiam dintr-un birou in altul, asa ca pana seara am reusit sa le fac rost de o masina celorlalti, ca sa poata merge macar ei, asa ca inca odata scuze pt. bulversare.

Mi-am zis nu-i nimic, urmeaza Pietroasa, ma refac pana atunci. Fiind un concurs in zona, organizat de prietenii din Lugoj/Romanesti, am incurajat si pe altii sa mearga, asa ca din nou aveam masina aproape plina si imi doream f. mult sa merg, sa incurajam cat de cat tipul asta de evenimente si asa rare la noi in zona, chiar fiind invitat personal, din pacate nu ma simteam deloc bine, asa ca nu am fost in stare nici sa ma deplasez acolo pt. un ceai macar.

Urma CP6, ultima etapa de campionat. Trebuia sa dau ultimul atac pt. locul 4 si/sau sa imi apar locul 5 in clasament. Nu aveam urma de indoiala ca voi ajunge, ca ma refac, din pacate tusea, nasul infundat si starile gripale nu ma lasau deloc. Asa ca am lipsit chiar la etapa festiva.

Ultima competitie pe care no aveam in calendar dar la care am zis ca merg cu cativa rideri din TM, contratimpul de la Zalau, si aici invitat personal, desi aproape refacut, dar nu 100% si bineinteles varza la capitolul conditie fizica, nu am participat nici aici.

Scuze inca odata prietenilor din organizarea competitiilor in care poate contau pe prezenta mea acolo, nu f. importanta dar constanta :-)

Multumesc pt. invitatii si ne vedem la anul, sau la Winter Race dar numai promit nimic. :-P

Campionatul de XC-XCO

De aproape 2 ani, ma dau in acest campionat. Prima etapa, etapa Promo a avut loc intr-un parc, in ian. 2011. Diferenta de nivel aproape de zero, singurele portiuni dificile fiind un loop pe iarba/noroi si o portiune de 50m prin pietris. Cu toate astea pt. nivelul meu de atunci a fost un traseu cu nivel ridicat de dificultate, bifand si vreo 2 cazaturi in cursa. Desi organizarea de atunci fata de cea de acum nu suporta comparatie (la toate capitolele), am ramas impresionat si am zis ca nu voi rata nici o etapa... si asa am si facut. 

De atunci nu ratez nici o etapa, pot sa spun ca am crescut odata cu ei, cu organizatorii. Eu in manevrarea bitzei (tehnica), pe traseele minutios preparate si aranjate; ei in organizare, proiectare si aranjare a traseului, marcaje, cronometrare, etc

De atunci ne incanta cu fel de fel de trasee XCC, XC, XCO, mai nou fiind toate pe platforma celui din urma.

Unic in tara, etapele acestui campionat unde puteau sa aiba loc decat in Cluj, epicentrul MTB-ului in Romania. Oraganizatorii nu sunt altii decat echipa Clujul Pedaleaza, la proiectarea traseelor participand activ si riderii de la Maros, imprimand traseului acel feeling de XCO, dar de fiecare data sub limita extremului, astfel daca sti sa iti constientizezi nivelul de experienta si sa te dai cu precautia care ti se cuvine, vei avea zambetul pe buze tot parcursul concursului si distanta de timp dintre etape ti se va parea vesnica.

Si daca ai familie, copii, ce e mai frumos decat sa ii integrezi si pe ei in miscare. Daca la adulti sistemul de categorii e open pe 3 categorii mari: experti/avansati/incepatori, la copii sunt categorii de varsta f. variate.

Asa l-am introdus si pe al mic in competitie...fara sa-l fi obligat, l-am luat doar cu mine si a zis ca vrea si el, de atunci cand plecam din TM catre CJ zice ca nu se da, dar cand ajunge acolo, indiferent de conditiile meteo, ploua, ninge, nu incape discutie sa nu se dea. Anul asta castigand primele 4 etape la categ sub 6 ani, acum ca a inceput sa se tina pe 2 roti l-am avansat in categorie, la ultima etapa terminand pe locul 3.

Nu urmarim sa facem deocamdata nici un fel de performanta, mergem doar de distractie si sa ne mai perfectionam stilul. Nu sunt de principiul sa-ti bagi copilul in sport cu forta, parca ar merge la ore de mate, trebuie sa o faca de placere, doar sa ii fie aratata directia. Pe mine nu m-a dus nimeni la nici un sport si cu toate astea am trecut aproape prin toate cate se puteau pe vremea aceea: handbal, baschet, fotbal, tenis de masa/de camp, judo, shotokan, canotaj (caiac), box, culturism...

Nu suntem nici vanatori de podiumuri sa urmarim categorii si chestii din astea, pur si simplu suntem niste consumatori inraiti de MTB, pt. care vremea, dispozitia, drumul TM-CJ nu ne impiedica sa participam etapa de etapa. Bineinteles ca am fost si premiat pt. asta de catre TVR Cluj, ca cel mai fidel participant din afara Clujului, asa am obtinut si eu primul premiu la CP :-)), al mic umilindu-ma la greu cu vreo 7 podiumuri.

Daca targeturile pt. mine erau distractia si perfectionarea stilului, anul asta, duelurile cu Veze sau Marius Tarle fac cursele si mai incitante, indiferent de pozitia pt. care ne duelam, depasirile sau sprinturile de final sunt ingredientele perfecte pt. o cursa de XC/XCO in care sa simti si factorul concurenta, nu numai ca ai reusit sa urci un gat sau sa sari un jump.

Unul dintre urmarile cele mai importante ale acestor participari sunt prietenii pe care i-am dobandit, a.i. la fiecare etapa ne simtim ca acasa, ca in familie.

Cam asta este campionatul CP, evenimente la care poti veni cu familia, te dai impreuna cu ei si/sau separat, nu vei neglija nici familia, nici feelingul tau de rider, hranindul cu adrenalina dezvoltata pe trasee implementate special pt. nivelul fiecaruia.

Maros Bike Marathon

Ca sa povestesc despre MBM ar fi putin cam nedrept pt. celelalte competitii de acest gen, din simplul motiv ca nu as putea fi f. obiectiv. Asta datorita faptului ca am o mare simpatie pt. tot ce se intampla la Cluj in acest domeniu (si nu numai), orasul si prietenii ce i-am dobandit prin etapele Clujul Pedaleaza mi-au intrat adanc la suflet, asa ca o sa incerc sa fiu si critic.

In 2010 si 2011 am participat doar la tura de 50, cum anul asta am zis ca fac numai ture mari, MBM-ul nu a fost o exceptie. Daca tura de 50 mi-a placut f. mult, cea de 80 a fost mirifica, nu a fost nici o portiune in care sa zic ca urcarea sau coborarea este exagerata. Zonele preferate ar fi, ca si coborare: portiunea de singletrail de 3 sageti din padure...f. faina; si ca urcare, desigur Papele :-P.

Desi imi propusesem un plan de antrenament pt. MBM, nu am reusit sa fac mai nimic, din cauza unei raceli ce m-a cotropit cu o sapt. inainte de concurs. Daca la pregatirea fizica am stat prost, cea tehnica a fost f. serioasa. Avand in vedere problemele cu lantul si penele ce le-am avut regulat la fiecare concurs, am intervenit si am remediat problemele de "statornicie" a lantului pe pinioane/placi, a.i. nu am avut nici cel mai mic rateu de lant. Cat despre pene/snakebite-uri...am trecut pe sistem tubeless cu solutie antipana, reusind sa inchid rotile (sa numai piarda f. multa presiune) cu cateva ore inainte de start.

Asa ca am luat startul f. increzator in bitza. Dupa startul propriuzis, pe urcarea de 12km, m-am luptat sa imi reglez respiratia, sa elimin cumva solutia antirespiratie din nas, care din pacate nu m-a parasit odata cu raceala. De eliminat mergea numai cu metoda spray-ului rusesc, dar aglomeratia de pe tot parcursul primei urcari nu mi-a dat acest prilej.

Rulam paralel cu Florin Stana, pe prima catarare, destul de aproape unul de altu, mai si schimbam 2, 3 cuvinte, cand la un moment dat intra cineva in depasire pe mijloc, intre noi, bineinteles ne agata pe amandoi, pe mine mai tare, respectivul cade si eu peste el, Florin scapa. Din fericire fara urmari fizice sau tehnice. Aproape de finalul catararii reusesc sa imi intruu in ritm cat de cat, nu opresc la primul PA, era aglomeratie ca la mall, oricum nu aveam nevoie de nimic.

Pe o portiune de coborare sunt improscat cu lichid antipana Joe, din roata din fata. Nu ajungeau scurgerile de lichid antirespiratie din nas :-P. Pt. maratonul urmator imi caut cauciucuri pline, da as pune pariu ca fac pana si cu astea. In continuare am mers asa...pe coborarile de viteza eram improscat la greu (abia a 2-a zi am vazut ca si pe spate aveam 2 gauri), iar pe urcari si coborarile tehnice Joe isi facea treaba...lipea. Am plecat cu 3,5 in ambele roti si am ajuns cu 2 si ceva pe spate si 1 si ceva fata (bari). Deci Joe si-a facut destul de bine treaba, pt. ca sunt ditamai gauroacele si penetrarea a survenit relativ la inceputul cursei.

A 2-a zi a fost mai distractiv cand vreo 2h am curatat la bitza care in mod normal o spal in 10 min. Inca odata Joe s-a lipit perfect si de cadru si de parul de pe picioare. Ca protectie nu stiu daca ar trebui sa ma rad pe picioare sau sa port compresori? :-P
Sa revin la traseu, descris in cateva cuvinte: solicitant, mai tot timpul peisaje frumoase, cand pe stanga cand pe dreapta, presarat cu coborari tehnice, poteci, coborari de viteza si mai tot ce ar trebui unui maraton adevarat. Bine marcat, o singura problema a fost la copacul taiat ce era pe singletrail, unde nu stiai pe unde so apuci si bineinteles ca am luato pe partea gresita, am revenit repede.
Inca un minus ar fi aglomeratia de pe prima urcare, se putea cat de cat evita cu un start decalat intre ture 80/50. In rest, cum ma asteptam totul a fost excelent, asteptam cursa anul viitor, sa mai imbunatatim timpii.

ABR

Un nou concurs de MTB marca celor din Arad s-a consumat Duminica la Siria cu participarea a aprox. 350 rideri. Inscrierea gratuita, f. buna organizare si semnalizare a traseului, cu oameni in punctele cheie ale traseului, cu cel mai tare sistem de cronometrare din tara a celor de la CP, prezenti mai la toate concursurile de ciclism, a iesit din nou un concurs reusit organizat de aradeni, jos palaria, felicitari si respect pt. ceea ce faceti. Ca si consumator amator de MTB nu i-am putut gasi vreun mare minus, bravo.

Am inceput cu happy end-ul de data asta, pt. ca la mine telenovela continua, un titlu sugestiv ar fi: Fizicul vrea inima cere bicicleta nu si nu :-)) Acuma divina sunt si eu, o dau doar cu after shave sar pe ea si dai. Mai are si ea nevoie de putina bibileala.

Asa ca direct din incalzire incep rateurile de lant, care are 100km, deci nou nout, dar rodat pe plat, asa ca na apucat sa se obisnuiasca cu urcarile brutale si pinioanele mari. Dan ma sfatuieste sa mai strang surubul (de la stifter :-)), e la max, asa ca destrang putin cablul. Reglajele facute inainte cu 5 min de start sunt de ori/ori dar de cele mai multe ori sunt ori :-)).

Pe plat bitza e racheta ce sa zic, pe prima catarare dupa start ma descurcam muuult mai bine cu tohanu lu uica, care de altfel cred ca e un 29er. Cu toate astea am inceput bine, ca la Geiger in roata lui Suca. Are ritmul meu de concurs, la Geiger mi-a fost frica sa-l tin, dar aici pe derdelusul de 1500hm am zis ca voi zbura, dar am zburat ca puiul din reclama (zbori puiule, zbori:-)) 

Deci depasim la greu, mergem ca pe tandem, lipit de roata spate a lui Suca. Dupa ce il depasim pe Marius Ianu zbang, primul rateu de lant. Mergeam pe marginea din dreapta a drumului, instinctiv ma uit in jos sa vad pe ce pinion a cazut lantul si o iau la vale in iarba. Nu pot reveni, asa ca descale ca sa revin pe traseu, deja nu-i mai vad nici pe Suca nici pe Ianu, trece si Razvan pe langa mine.

Revin in cursa cu aceleasi rateuri dar de data asta asteptate si controlate :-))

Mai depasesc pe prima urcare, pana incep alternarile de urcare si coborare. Raman singur, ma simt f. bine, asa ca ii dau pe urmatoarea urcare, care se termina rapid si schimb pe placa mare pt. platul ce urma, dar lantul sare de pe placa mare si cade pe bratul pedalier. Il pun la loc, ma ajunge Razvan din nou. Ma ajung si alti 2 baieti. Merg cu ei o bucata, pana ce unul din ei cade pe o coborare prafoasa. Raman cu celalalt, cu el am rulat si la Oradea. Urmeaza push-bike. Nu credeam ca delusoarele alea au asa urcari, ma gandeam ca urc pe placa mare peacolo :-)), n-a fost deloc asa.

Pe o portiune de praf fals, plat fals, o buturuga se joaca pe la spitele rotii spate si imi rupe vreo 2, avea treaba si cu schimabatorul, da am oprit la timp. Impletesc spitele sa nu zornaie, iarasi Razvan ma ajunge, dejafu. Il asteptam sa vina cu berea...dar pe final tot a dato :-)

Termin cu spitatul si pedalez ca un animal pe portiunea ce urmeaza, ori o rup ori ma rup. Il ajung pe partenerul de pedala de la Oradea. Urmeaza coborare ceva mai abrupta la capatul careia ma asteapta serpii, snake-bite pe spate :-(( 

Jos de tot, la capatul coborarii, zona de plat pt. schimbat camera, pitstop Mecanicii de la boxele din F1 sunt cu mult in urma mea la viteza de schimbat camere, dat jos cauciucuri, cel mai prost stau cu umflatul, din vreo 286 de repetari intra vreo 30-40psi. Asa ca se face de 40psi si o iau din loc, intre timp am salutat vreo 10 rideri, printre care bineinteles din nou Razvan.

Numai stiu daca a mai urmat si ceva urcare, dar urmatoarea coborare abrupta aproape pe final pitstop :-)), lantul cade ireversibil intre placa mica si cadru. Asa ca opresc langa susurul unui paraias, la poalele coborarii si zic ca e floare la ureche, sunt super antrenat si in deastea (Geiger, BMM, Oradea...) doar am power-link. Numai ca power-linkul e blocat, nu vrea nicicum sa se miste din orice pozitie l-as presa. Incerc sa trag de lant sa il scot din blocaj, fara succes. Apare Andrei, scoate noua lui achizitie, bijuteria lui aurie de tool cu scule. Din pacate nu avem ce face cu ea, cu chestiile alea poti eventual sa-ti cureti unghiile :-) Incercam sa deblocam lantul cu bete, dupa vreo 13min de chinuiala lantul cedeaza si iasa din stransoare. Adapam la paraias si plecam.
Pe bucata de asfalt ce urmeaza (12km) il "car" pe Andrei la plasa, sa recupereze timpul pierdut cu lantul meu. Lipsa spitelor rupte pe roata spate isi face efectul, o simt balanganindu-se stanga-dreapta.
Nu iert nimic pe ultima portinune de urcare, dar pe coborarea bolovanoasa spre finish fac uz maxim de frane, ca nu cumva sa avariez total roata spate. Ajung la finish cu o intarziere de aprox. 20min, intarziere generata de problemele tehnice, calcul facut dupa studierea trackului. Asa ca am scuze din nou ca n-am putut mai mult. :-P
In concluzie: traseu fain, zona de asemenea, e bine ca mai avem un concurs in zona, Aradul se misca excelent in sensul asta, bravo lor si inca odata felicitari organizatorilor.

Geigerrrrrr

Am trecut si testul Geiger, adica 100km si 3500hm. Cifrele spun prea putin, traseul fiind unul ce te stoarce atat pe urcari cat si pe coborari.
Desi nu era in plan pt. mine anul acesta, fiind mult mai mult decat credeam ca pot duce, maratoanele (turele lungi) fiind ceva nou, primul an in care aleg max de km de la un eveniment. Asa ca am luat startul cu ceva frica, mai ales ca urmare a relatarilor celor care au mai fost, am decis sa ma dau ca la o tura normala. Asa ca am luat rucsacul pe spate cu camere, ulei, scule, bidon de rezerva (sechele in urma deshidratarii de la BMM), etc. Aveam la mine si camelbak, dar nu l-am luat, fiind asigurat de organizatori ca sunt izvoare si PA-uri care ar trebui sa iti asigure hidratarea si chiar asa a fost.
Multa lume la start, vreo 500-600 de rideri, asa ca am luat startul destul de calm fara sa ma agit prea tare. Dupa retragerea masinii de politie riderul din mine a inceput sa iasa la iveala, asa ca am inceput sa depasesc, dar la primul gat de pe traseu, cel din fata nu a rezistat pe bitza, fiind in roata lui, neavand spatiu de manevra, am descalecat si eu. Portiunea super aglomerata din padure n-a fost tocmai ok, fiecare dandusi in petec acolo, de aceea cred ca era bun un start departajat in genul BMM.

Pe scurt: 

- Mi-a placut f. mult urcarea lunga de pe poteca prin padure unde am avut un ritm f. bun.
- Am oprit la toate PA-urile sa fac plinul de bidon si in schimb inca de vreo 3 sau 4x la izvoare, deoarece deveneam stresat cand bidonul scadea sub jumatate (sechelele :-)).

- Am mai oprit de vreo 3x sa ung lantul, bitza mea consuma ulei mai mult decat Dacia ce am avuto acum 20 de ani.

- Doua sectiuni de coborare prin padure mi-au amintit de vremurile cand impingeam si la vale, sau mai bine spus mentineam bitza sa nu o ia la vale. In rest coborarile, mai toate periculoase le-am facut f. prudent, controlat, asa incat am scapat fara nici o zgarietura.

- Cum e si normal, a intrat deja in obisnuinta, am facut pana, una mai speciala, pe roata spate, odata la 1h faceam un refill cu aer, adica mai dadeam si vreo suta de pompe sa mai urce sangele si in maini, desi urca destul pe coborari. Decizie proasta sa ma complac asa si sa nu schimb camera, dar asta e, vorba lui Veze la ture scurte merge.

- Cei 2 gemeni din mine au alternat pe rand pe traseu, boemul in zonele cu peisaje, casute rustice si vechi...ritmul era si el boem :-), riderul cand aparea cate un concurent in zare.

- M-am intalnit cu Maus pe traseu, el venea eu ma duceam, mi s-au refacut in cap fazele de retacire de la Tarcu, asa ca il intreb automat daca sunt bine, imi spune ca da....si imediat imi pica fisa ca e partea comuna, el incheia deja bucla pe care eu tocmai o incepeam. Imediat vine PA-ul cu cola, eu nefiind un bautor de cola am baut si la dus si la intors :-)) ...bere naveau :-(.

- Marcaje vedeai si daca ii dadeai tare si priveai in jos, erau vopsite pietre, si daca priveai peisajul, erau panglici prin copaci, sageti directionale, xuri cu drum gresit, f. bine marcat traseul. Gradul de dificultate al coborarilor era de altfel marcat, in unele portiuni cele 3 sageti nu isi aveau rostul, dar nu apareau in altele, per total marcarea traseului facuta f. f. bine.

- Pe portiunea de push pe pietroaie o turma de oi cu 2 magari (nu ciobanii :-)) s-au interpus ascensiunii mele. Am penetrat destul de greu si am inteles f. bine zicala "esti prost ca oaia". Magarii au fost mai de treaba si cainii la fel.

- Ultimii 10-15 km m-au gasit intr-un sprint cu roata spate aproape pe geanta, nu-mi permiteam sa o umfluu pt. ca eram urmarit de Veze si inca un rider. Am zburat peste toate radacinile, pietrele, bordurile, santurile din padure si din parc. Si totusi la final am ajuns "neterminat", acum am inceput sa le inteleg intru totul pe unele femei :-)).

Cu toate ca am fost frustrat pe cele 2 sectiuni unde venea bitza peste mine, la anul voi veni cu o atitudine mai competitiva (ca de aia e concurs) si cu un target de cel putin 30min mai rapid.

Traseul a fost hard dar nu pe masura retinerilor mele din timpul cursei.

Per total, organizare excelenta, un eveniment ce nu trebuie ratat, felicitari organizatorilor.

Transalpin Bike Maraton

Daca anul trecut faceam Transalpina pe bitza (Sugag - Ranca), de data asta am parcurs traseul cu masina si e mult mai urat din masina, dar ca sa nu fiu rupt a 2-a zi la maraton am preferat varianta cu masina. Masina full: 5 persoane, 5 bitze, corturi...etc. De data asta in compania unor tineri (18-20 ani), printre cei mai buni olimpici la info din tara, pasionati de ciclism si cu profu' (colegu' Mitza) si prietena lui (Moni). Mi-a facut placere compania lor, sa vezi ca mai exista si varianta asta de tineret.

Vremea nu era tocmai prietenoasa: nori, din cand in cand ploua, sus prin pasul Muntinu erau 6 grade.

Ajungem in Ranca pe la ora 17-18, ploua, ne cam disparuse cheful de pus corturile si am inceput sa cautam cazare. Ne-am imprastiat prin Ranca si timp de vreo ora peste tot unde intrebam era full. Gasim intr-un final 2 camere la mansarda, rezervate si astea dar cei care au rezervat s-au speriat probabil de prognoza meteo si au renuntat. Norocul nostru.

Mai apucam sa ii dam o pedala scurta pt. ca s-a inserat si ploua destul de bine. Coboram la o pizza pt. ca paste in Ranca nu se fac (e prea complicat cica :-)), si pe la ora 22 mergem la sedinta tehnica.

Subiectul principal...prognoza meteo pe durata cursei, nu se arata prea optimista: furtuna la 11 si la 14, adica la start si undeva pe catarare. Stiind povestile de anul trecut de la proba maraton cu cei 13 sinistrati mi-am facut strategia: roti de noroi, bocanci, incalzitoare, maneca lunga si foitza de ploaie. Exact in configuratia asta am luat si startul. Dupa sedinta tehnica mergem direct la nani.

Dimineata ne inscriem pana in ora 9, bem cafa si rulam pana la ora 11 ora de start.

Se da startul, incep prudent, nu fortez deloc pe prima urcare dar sunt pozitionat destul de bine. Urmeaza coborarea lunga pana la Pestera Muierii. Coborare cu pasaje destul de complexe, cand iarba, cand bolovanish, in padure noroi, cand sectiuni abrupte instabile, dar ma descurc destul de bine. 

Simt ca imi sare ceva din buzunar, incetinesc sa vad ce, un concurent din spate imi striga ca mi-am pierdut foitza...ma intorc sa o recuperez. Dupa inca 5-10 min de coborare il vad tras pe stanga, intreb daca e pana si are tot ce trebe, imi raspunde ca si eu am pana ca am trecut peste aceeasi piatra...are dreptate. Nu ma grabesc, fac schimbul de camere cu calm, oricum sunt la o categorie unde nu prea am sanse de podium (30-39).

Nici 30 min de la start, trec o groaza de concurenti de la ambele ture, plec dupa fix 10 min, multi concurenti mai molcomi in fata, se depaseste cu greu, sunt atent doar la depasiri si la teren. Pe o coborare cei din fata striga ca numai sunt semne...din nou fac greseala sa ma iau dupa cei din fata si sa nu urmaresc semnele (la fel ca anul trecut la corvini). Inapoi, push, catarare, rataceala imi ia si ea 5 min.

Pe coborarea abrupta din padure e o sleahta de comcurenti cu bitele in mana, fac si eu la fel. Pe la jumatatea coborarii incalec, dirty danurile au un grip excelent, control f. bun. Se iasa pe asfalt, de pe o poteca pe langa niste scari.

Pana la PA1 unde e si despartirea traseelor se merge pe o urcare lina de 4-8%. Depasesc doar rideri de la tura mica. Opresc la PA1, plinul cu apa, mananc ceva corny si plec. F. prompt au actionat cei de la PAuri, a.i. nu pierdeai prea mult timp.

De aici incepe distractia: catarare serioasa nu gluma pe bolovanish. Incep catararea destul de lejer pana in momentul cand vad in fata pe serpentine un rider, ma activez din nou, prima data dupa start. Pt. mine atunci a inceput concursul, vanam, cand depaseam un rider dupa putin timp aparea altul in zare. 

Pana la PA2 urcarea era pe pietre sa zic asa si panta perfecta pt. picioarele mele. Ajung la PA2, aici oamenii au fost super prompti, serviabili si activi: un nene mi-a luat bidonul si la umplut cu high5, la pus la loc, dupa ce in prealabil ma intrebat ce doresc apa sau energizant, intre timp 2 fete ma serveau una cu corny, cealalta cu banane.

Dupa PA2 incepe catarare pe bolovani, panta mare si bolovani asemenea. Aici duceam 2 batalii: odata cu cadenta si alta cu echilibrul. Trebuia sa invarti la pedale si sa navighezi cu 3-6 km/h printre bolovani. Aici de exemplu am facut o depasire in genul cum fac tirurile pe autostrada. Riderul pe care il depaseam facea push si io m-am incapatanat sa raman in sa, aveam cu 0,1 km/h mai mult ca el, dar destul incat sa il ajung si sa il depasesc. Cat timp l-am depasit am mai si povestit ceva cu el.

Dupa am ramas o bucata singur, ma luptam sa ma mentin in sa, cu privirea in roata fata sau pedalier, undeva pe la 2000hm. Cand ridic privirea, in dreapta o panorama gen Alpi, Dolomiti. Am trecut la push sa pot savura momentul. 

A urmat o bucat buna de catarare si push pe iarba, urmata de o potecuta cat palma, plina cu bolovani, pe versant. Aici nu mergea decat in sa sau carry, am preferat in sa desi era riscant. Am ales bine caci mai ajung un concurent, il depasesc si iau avans pe urmatoarele urcari.

Coborare in viteza pe bolovani, ma depaseste, se iese pe asfalt in transalpina...60 km/h...pana in Ranca mana si suna. Dupa intrarea in Ranca se iese pe o sectiune care s-a anuntat una tehnica, daca e tehnica ar trebui sa ma pricep. Sectiunea incepe urat, cobarare pe cateva serpentine pe bolovani cat casa, prin gunoaie. Gunoaiele dispar incet, incet, bolovanii raman, apar si ceva busteni, santuri....urat, mi s-a parut urata partea asta desi pe urcare am depasit concurentul cu care ma depasisem inainte.

Ajung la finish, locul 9 la general, 4 la categorie, la 5 min de podium. Hmmmm. Mare ratare :-))

Pastele de dupa excelente, am bagat 2 portii (chiar se fac si paste in Ranca...odata pe an :-))

Traseul f. fain, marcarea traseului OK, organizare idem, f. buna, felicitari organizatorilor, vremea pana la urma a tinut cu noi, a fost cand soare, cand nori si cativa stropi de ploaie.

Pt. la anul ar trebui schimbata sectiunea "tehnica" de la final si in pachetul de start sa ramana tricoul si pt. cei care se inscriu la fata locului, cred ca ajunge diferentierea prin pret pt. plata la fata locului vs anticipat.

In sfarsit BMM

Dupa ce 3 ani la rand am ratat acest eveniment, din motive de concediu (Transalpi, Transdolomiti...), in sfarsit am reusit sa ajung la BMM, eveniment organizat de bikeattack, cei care mi-au insuflat acest microb: MTBul (prin simpla prezenta pe forumul bikeattack, eram la curent cu orice miscare a baietilor si a evenimentelor de profil din tara, pe vremea cand feisul nu era nici macar la stadiul de proiect).

Asa ca Sambata urcam pe Semenic, am decis sa stam intr-un loc mai linistit fiind cu familia (de la al cu tzatzan gura pan' la al cu barba sura), la cabana Andra, unde i-am cunoscut pe Dani si Codruta. Ii stiam din auzite, avand mai multi prieteni comuni.

Cabana este situata pe platoul Semenic (la antene), a.i. ai sub ochi o priveliste care iti descatuseaza automat orice stres, orice incordare...m-am relaxat instant din momentul in care am ajuns acolo.

Seara am coborat in Garana, am preluat numerele de concurs, forfota mare, multi prieteni, rideri, din zona si de prin toate colturile tarii, atmosfera f. faina. 

Am urcat tarziu la cabana cu scopu de a ma duce direct sa bag cornu in perna, dar Dani si Codruta ne-au ispitit la o bere, asa ca ne-a cam prin ora 1 pe terasa.

Duminica dimineata, micul dejun, cafeluta... parca nu imi venea sa cobor la start, asa tare ma relaxam pe terasa cabanei. Cum traseul de maraton urma sa treaca exact prin fata cabanei, am lasat un bidon de schimb si geluri la cabana. 

Coboram pe bitze pana in Garana, incalzire, pozitionare la start, nu il vad pe Dan, ii spun lui Levi sa il strige la microfon, asa ca apare si el, se da startul, ca de obicei ma pozitionez in roata lui Dan. Pe catararea din Garana ma tin bine, in fata e si plutonul fruntas, se termina asfaltul, offroad, aproape de finalul primei urcari incep si nelipsitele rateuri de lant, asa ca nu eu impun ritmul bitzei ci ea mie :-)

Nu statea decat in anumite combinatii de placa-pinion, de schimbat schimba perfect (in zilele ce au urmat am aflat ca urechea de schimbator era fisurata, la un simplu reglaj de schimbator s-a rupt).

Pe urcarea ce a urmat dupa Prislop am ramas singur si am inceput sa ma inteleg cat de cat cu bitza, sa merg pe combinatiile sigure ce nu implicau rateuri.

Se intra in padure, panta se ascute pana cand cadenta e asa scazuta incat numai pot mentine echilibrul si trec la push. Ajung la Semenic, portiunea pana la cabana Andra unde eram cazati o cunosc, opresc la cabana sa schimb bidonul si sa iau gelurile. Incurajarile familiei si pritenilor de la cabana imi dau boost pe care nu l-am simtit pana acum de la nici un gel, shot de cofeina sau alte prostii de genu. Pe urmatorii km dopingul care ma propulsa de parca zburam pe portiunea de iarba, in ascensiune, erau incurajarile lui Andrei (fiumiu). 

Dupa urcarea de pe platoul Semenic urmeaza coborarea spre 3 ape, mai intai pe o poteca virajata si pe alocuri abrupta, prin padure, am observat si ceva contrapante, nu stiu daca erau naturale sau le-au construit baietii, mai apoi pe forestier pana la baraj si la fix la PA pt. ca numai aveam apa. Arunc ceva pahare cu suc in mine, apa, plinul la bidon si mai departe prin soare. Ma simt destul de bine si ma las ceva mai tare in pedale sa-l ajung pe Dan, avand cateva minute in fata. La despartirea de traseul de Race aveam 3h 15min, pe locul 3 la categ. Mergand prin soare bidonul de apa se cam golise. Urmeaza o coborare in viteza prin padure pe un valau. Ma dau destul de bine de pe un perete pe altu si cu 10m inainte de terminarea coborarii vreau sa dau pedala dar lantul era cazut si intra intre placa mica si cadru/schimbator, ma dezechilibrez si in sec. urmatoare ma rulez prin valau.

Fara urmari sau daune incerc sa scot lantul, la inceput tragand de el, mai apoi prin parghie cu bete care se rup toate pe rand (faza Oradea se repeta). Vine concurentul de pe 4 in acel moment la categ, Florin Stana din Arad, caruia ii multumesc si ii raman dator cu o bere. Sta cu mine si ma ajuta sa scot lantul. In sfarsit imi pica fisa...am power link, desfac lantul si in 10 sec. e la loc. Ne mai ajunge un concurent, locul 5 in momentul acela la categ: "Neamtu". Pleaca amandoi, dupa care si eu. Urmeaza o portiune pe plat, noroioasa, avand cauciucuri de noroi ma descurc mai bine, il depasesc pe Neamtu si stau in spatele lui Florin, fiindu-mi putin rusine sa il depasesc, dar in cele din urma trec in fata si ii las in urma pana nu ii mai vad. 

Urmeaza urcare, raman fara apa, gel nu i-am mai dat demult, dar fara apa nu merge, rotile se afunda in solul moale si urcarea devine din ce in ce mai anevoioasa. Pe o panta destul de amabila abia ma misc, se aude un paraias dar e undeva jos. Pe la km 60 sunt inca pe 3 la categ. dar ma depaseste Neamtu, cu o viteza mult superioara mie....atunci imi dau seama ca sunt varza, deshidratat, fara carbo... Paraiasu urca tot mai aproape dar inca e departe sa cobor pana la el, in sfarsit e aproape de nivelul drumului si fac plinul la bidon, beau, imi torn si in cap, intre timp ma depaseste si Florin Stana. Bineinteles PAul e la 15min de acolo si il ajung acolo pe Florin. La PA imi ung lantul, fac plinul la bidon cu suc, mananc ceva banane si plec in urmarirea mai intai a lui Florin, care plecase deja.

Nu reusesc sa imi revin, dar sunt inca in sa, urcare, coborare, pe urmatoarea urcare fac push, raman din nou fara apa si incepe chinul, cum creste panta peste 0,1% ma cobor si imping. Nici pe coborarile abrupte nu fac fata sa strang franele, opresc la limita si ma dau jos.

Ultima urcare din padure ma gaseste miscandu-ma in slow motion, fara apa, lipsit de vlaga. Din 10 in 10m ma opresc sa ascult daca se aude ceva, cineva, nimic. Un fir de apa pe drum, il urmaresc sa vad daca se ingroasa dar ramane tot asa, pun bidonul sa vad ce rezulta, o apa maloasa, maronie-ruginie, renunt.

Imping mai departe, se termina urcarea, ies din padure, vad ceva vaci pe partea stanga a drumului, trebuie sa fie apa...se aude si muzica, vine de pe partea de sus a drumului de la o rulota unde se joaca carti. Intreb de apa si omu ma directioneaza mai in vale la un izvor captat pe care il gasesc cu greu. Imi torn vreo 4 bidoane in cap, aproape unu in mine si pedalez mai departe pe ultimii 4 km.

Ajung la finish dar imi revin destul de tarziu, abia dupa vreo 4h, pe Semenic dupa 5 sticle de suc.

Pe tot parcursul traseului marcajele erau f. bine pozitionate, am fost tot timpul sigur ca sunt bine, cum ma asteptam marcarea traseului a fost f. bine facuta. Organizarea f. buna, traseul f. fain, bolognesele de la final excelente, felicitari organizatorilor.

Moneasa m-a surprins...placut

Prietenii ma forteaza sa devin un rider de blog, eu scriam doar daca era ceva iesit din comun, nu rapoarte de la fiecare concurs la care particip, dar, am avut reclamatii ca scriu doar cand e ceva de criticat. Asa ca voi scrie si de maratonul MTB de la Moneasa. 

O statiune in care nu am mai fost de vreo 30 de ani si m-a surprins placut sa vad ca arata bine, prietenii ce au stat peste weekend acolo cu sau fara copii s-au simtit bine, locatii de cazare pe toate gusturile, strand mare, fain, toate astea din auzite, noi am poposit acolo cu 2h inainte de start si am plecat 1h dupa finish, deci nu am apucat sa vedem prea multe.

Drumul de la TM pana in Moneasa de altfel bun (varianta prin Chisinau-Cris), aprox. 2h de volanit, ore in care m-am intretinut cu Florin, Bitza si Felicio si nu i-am prea lasat sa doarma.

Am ajuns din timp, asa ca baietii au mancat, ne-am inscris, am stat la cafa la terasa, am cautato pe Angi (6 ani) care s-a pierdut, ne-am facut incalzirea...

Se anunta start decalat, prima data noi cei de la 60km si dupaia cei de la 30km. Ma asez in prima linie, numai fac greseli cu startul, odata o musca omu in viata. Pantani imi tine loc langa el, se da startul, se pleaca cu masina de politie in fata, pana la iesirea pe off. De acolo catarare pe drum forestier, ii dau destul de bine, suntem vreo 2, 3 care ne tot depasim, vine o portiune de push pe un sol alunecos, fiind un antitalent la proba asta, sunt depasit de cativa rideri. Urmeaza o portiune la care ar trebui sa ma pricep, catarare abrupta si tehnica prin padure, nu ma inteleg cu schimbatorul spate, imi cade lantul de vreo 4x, intre roata si pinionul de 32. Descalec sa pun lantul si vad o cheie de masina pe jos, auleo, e cheia mea, am uitato in buzunar. Pana gasesc tehnica cea mai buna sa o fixez pe undeva, imi mai pica de vreo 2x. Pana la urma o rulez in marginea cracului stang de la pantaloni.

Asa ca mai fac ceva push si pe unde nu e cazul, asta si din cauza ca piciorele imi sunt ca 2 mamaligi, nu ma asculta deloc. Pe urmatoarea coborare, de viteza, pe drum forestier, mai sunt depasit de cineva, dar il depasesc rapid pe portiunea de plat asfalt ce urmeaza. Tipul sta la plasa, dar la primul meu semn trece el la trena. Nu e roman, imi raspunde in spaniola si ma bate prieteneste pe umar. Schimbam de vreo 4, 5 ori pana urmeaza din nou urcare pe forestier. 

Aici ma simt excelent si il las in urma, mai ajung ceva rideri dar nu depasesc, ma opresc la PA sa alimentez si urmeaza catarare suparata, pe care sunt iarasi nevoit sa fac push.

Urmeaza portiuni pe iarba, prin padure, unde se depaseste intruna rideri de la tura de 30. O coborare f. faina prin padure care la un moment dat devine abrupta si instabila. Un comisar de traseu imi striga sa am grija, in sec. urmatoare "musca sarpele" din roata fata si pierd controlul la viteza destul de mica, deci fara urmari.

Caut un loc mai drept sa schimb camera, nu ma mai grabesc, ma intretin cu omu comisar de traseu si imi zice ca numai e mult pana in Moneasa, ca numai sunt urcari, hmmm, raman putin pe ganduri, poate nu stie exact poate mai urmeaza ceva. In timp ce imi fac pana sunt depasit la greu, nu m-am uitat sa vad de la ce traseu erau riderii.

Plec, las camera "muscata" acolo pt. ca e toata manjita de solutie antipana.

Coborare de viteza pana pe asfalt, un mic contratimp de 5km pana in Moneasa unde se incheie maratonasul de 50km si 1500hm.

Organizare f. buna chiar de la prima editie, traseu bine marcat, la vreo 2 intersectii lipseau sagetile directionale dar erau panglici, traseu variat ca sol si tipuri de drum, destul de mic traseul de maraton, tricou fain, gulasul ar putea fi inlocuit de niste paste (ar iesi si mai lesnea), participare numeroasa, asa mi s-a parut.

Concluzie: eveniment f. fain, reusit, venim negresit si la anul, speram nu din nou pe fuga ci pe tot weekendul.

Neincoronat pe primul podium de Maraton

Duminica 24.06.2012, Maratonul Gugulanilor. Numele asta ma reprezinta si pe mine pe jumatate, adica 50% din mine sunt de acolo din inima gugulaniei.

Ora 6.15 plecam spre Lugoj de unde trebuia sa incarcam sistemul de sonorizare pt. evenimentul din Poiana Marului. Pe la ora 7.00 imi dau intalnire cu Razvan la sala sporturilor din Lugoj pt. a ne duce sa incarcam boxe, amplif... Opresc in parcarea din fata salii sporturilor si astept vreo 5 min, apare din sens opus Razvan intr-un Renault rosu, ies din masina sa ma vada, el semnalizeaza stanga si intra pe prima banda pt. a putea intoarce pe sensul pe care eram si eu, in momentul asta vine un VW din spatele lui cu o viteza de cam 80-90 km/h, care incearca sa il depaseasca si sa il evite dar ii prinde din plin aripa fata. Accidentul s-a petrecut la 2m in fata mea. Masinile cam avariate, numai puteau fi deplasate de acolo decat tractate. Am mai stat cu Razvan vreo 15-20 min pana au sosit ceva prieteni de-ai lui dupa care am plecat sa nu ratam startul, de sistemul de sonorizare numai putea fi vorba.

Ajunsi in Poiana Marului, am preluat numerele si ne indreptam catre start, asa ca nu am mai apuc sa rulez aproape deloc. La start, dupa ultimele patanii de la Concordia, ma pozitionez in prima linie. Start, se pleaca tare, incerc sa tin ritmul cu plutonul fruntas da nu reusesc, ma pozitionez in spatele lui Dan Lupsa (ca la fiecare maraton :-)) Ma tin o bucata buna de el, simt ca fortez cam mult, probabil nefiind incalzit, asa ca o las in ritmul meu si raman putin in urma. Pe ultimele catarari spre Saua Jigoriei parca incep sa imi revin cat de cat, aud ca vine cineva tare din spate, in timp ce ma depaseste, imi striga "Prietenii la nevoie se cunosc", era Cosmin Rosu, ii raspund "Asa e" si incerc sa ma tin de el dar nu prea reusesc. Mai vine cineva din spate, Duda (Cristi Minghel de la bikeattack). Stau cu el pana in PC Jigoriei si mai schimbam 2 vorbe. El ramane sa se alimenteze, eu nu opresc, avand tot ce trebe. Pe urcarile tehnice spre Cuntu imi revin si fac ceva depasiri, il depasesc si pe Cosmin, il ajung si pe Dan. Ajungem in Cuntu, nu opresc nici la PC de aici. Urmeaza portiunea stancoasa de coborare pe bolovani, cobor controlat cu centrul de greutate ceva mai in spate, si trag de ghidon la fiecare bolovan mai mare. Trec cu bine de pasajul asta, urmeaza coborare de viteza, cobor destul de precaut, vine Duda din spate si ma depaseste, ma tin de el stiind ca el conoaste fiecare potecuta din zona si e mult mai experimentat. In continuare mai rulez cu Dan, el inainte eu in spate si invers. Face snakebite pe o coborare bolovanoasa, opresc sa il intreb daca are nevoie de ceva, nu are, asa ca ii dau inainte.

Ne despartim de cei de la race, aici incepe "distractia". 

La un moment dat sunt singur pe o culme de deal unde nu este nici un semn cat cuprinzi cu ochii, un par, doi acolo cu ceva panglici erau bineveniti. Carari stanga, dreapta vreo 4, ma opresc, ma intorc putin, astept sa mai vina careva, nimeni.

Ii dau pe un drum ce merge in stanga si dupa aprox. 1km vad in zare o paglica, yeeeesss.

Urmeaza o coborare "prafoasa", stau cu ochii in copaci dupa panglici.

Ajung cu bine in Varciorova, se iese din sat de pe asfalt de off, este panglica, mai departe o bucate buna de drum nimic, nici un semn, ma intorc pana la ultima panglica si refac acelasi traseu, nu am gresit nimic, singurele iesiri sunt in gradinile oamenilor, trec de o intersectie pe care aleg urcarea, am ales bine, apare mai incolo si panglica de confirmare.

Dupa o urcare destul de dificila din cauza terenului, ajung intr-o intersectie fara semne, aleg stanga, dau 2 sau 3 pedale, din sens invers vin Pantani si Jidovu, directie gresita, o luam in partea cealalta, mergem o bucata si constatam ca nu e bine, nici un semn, inapoi, ne regrupam, ajung si Dan, Razvan si restul. Incerc sa ma tin de Pantani si Jidovu, nu reusesc decat vreo 10min, raman cu Dan pe coborarea ce urmeaza pana la PC Borlova. Realimentare: 5 pahare cu suc de gref, plinul la bidon, uns lantu si dai. 

Incepe urcarea spre turn, bolovanoasa, ii dau destul de bine, Dan se resimte dupa cazatura (aflam mai tarziu ca are ruptura de ligament la glezna) si ramane in urma. Sus nici un semn, strig la Dan si il astept sa imi confirme ca sunt pe directia buna. Mai departe dupa antena iarasi sunt derutat, am ratat ceva? nu vad semne, strig la Dan, astept, vine si el, iesim in drum, de aici stie el, dar e vadit incetinit din cauza durerilor la glezna. Raman singur, ajung pe urcarea ce intra in padure, caldura mare, soare, beau intr-una din sucu ala dar imi e din ce in ce mai sete. Am nevoie de apa, visam la paraiasu de dupa coborarea si iesire din padure, cum ma scald in el, cum arunc cu apa pe mine.

Urcarea de la intrare in padure o faceam pe bitza in tura de discopery a traseului, acum abia impingeam. Pulsul imi crestea si daca clipeam, ceva nu era ok. Nu imi era foame, gel aveam in mine, imi era sete de apa. Greu de tot ajung sus, incep sa cobor, vad iesirea din padure intr-o poienita, (aici inainte de iesirea din padure era marcat drumul in dreapta, incadrat de paglici, nu se vedea, fiind intr-o zona f. intunecata) ultima panglica e pe stanga deci trebuie sa se intample ceva pe stanga sau inainte asa ca ii dau inainte, ies in poiana, caldura mare, dar pt. scurt timp caci se intra din nou in padure. Coborare la greu. Numai vad nici o panglica, nici un semn, dar era ceva deja obisnuit cu raritatea semnelor de pe traseu, asa ca bag coborare in continuare, ma opresc totusi la un pom picat si imi amintesc ca Dan mi-a spus ca se merge pe marcaj turistic si numai era niciunul inafara de litera H de pe unii copaci, inapoi.

Cand ma gandeam ce trebuie sa urc, fara apa, numai aveam nici suc... am urcat cu greu pana in poienita, f. putin pe bitza, push chinuit rau de tot, ma opream tot mai des. Ratacirea asta a venit intr-un moment cand eram zero, null. Am ajuns intr-un final in poienita si vad de data asta marcajele pe unde trebuia sa o iau, acolo trebuia sa fie un semn cu sageata la dreapta, ultima panglica sa fie pe dreapta nu pe stanga si pe ultimul pom stanga si dreapta la iesirea din padure semnul X, adica esti pe un drum gresit. N-a existat asa ceva pe traseul de maraton din pacate. 

In clipele alea ma gandeam ca sunt ultimul din cauza ratacirii, asa ca intruu pe singletrailul destul de tehnic ce cobora abrupt prin padure si ii dau tare la vale, dar nu cobor prea mult si pierd roata fata la o viteza destul de mare, iau o gura de pamant afanat de padure, bitza imi vine peste cap, in casca. Cazatura destul de serioasa, bitza e cea mai afectata: maneta schimbatorului de foi e smulsa de pe ghidon, comanda suspensiei spate de pe ghidon indoita, eu cu ceva julituri la cot si normal la sold.

Mai departe cobor controlat ca sa pot savura totusi momentul. Poteca e marcata ok d.p.d.v. orientativ nu si ca grad de dificultate. Ajung jos, se iese din padure destul de abrupt si in sfarsit paraiasul... opresc la baie. Eram plin de pamant asa ca ii fac o baie imbracat cu casca si ochelarii pe ochi, cu ajutorul bidonului. Hidratat cum trebuie, ud leoarca dar revenit 100%, schimb pe placa mare (numai puteam schimba placile decat daca opream) si apas tare in pedale pe acel drum pietruit si prafos sa mai ajung pe careva.
Ies in asfalt, de aici cunosc drumul, nu ar mai trebui sa fie probleme de rataciri, chiar si fara semne. Pe asfalt ar fi trebuit sa blochez suspensia spate, dar nu merge, sa strambat comanda de pe ghidon si risc sa o rup, ii dau asa pe full travel. Vad panglici in copaci cam rar, dar e OK. In tura de discovery/recunoastere am intrat in sat, in Maru, acum nu am vazut nici o iesire de pe asfalt nici o sageata, nici dimineata cand am venit cu masina, singura iesire de pe asfalt era dupa Maru la intrare pe urcarea ce te duce in partea stanga a barajului si aia am vazut ca nu e semnalizata bine, adica o vedeai dupa ce treceai de ea, am raportat chestiunea la inscriere si Alin a zis ca va plasa o sageata. Deci nici un semn care sa imi confirme sa intruu in sat, nici un semn ca sunt pe o directie gresita, acolo inafara de sageata directionala trebuiau amplasate X-uri, macar doua la interval de 50m sa iti spuna ca esti pe un drum gresit. Adica pe drum principal si asfalt, acolo daca ai vantul in spate si esti suparat, vi cu un 30-35 km/h, e usor sa iti scape o panglica.
Merg mai departe pe asfalt, sunt bine, vad panglici in copaci, astept sa apara un PA sa imi umpluu bidonul care era pe jumatate gol, nu apare nimic, poate e mai incolo. Ies de pe asfalt pe off, pe urcarea ce duce in stanga barajului. Alin s-a conformat, prima sageata directionala de pe traseul de maraton. Ma opresc sa schimb pe placa de mijloc, soare, pietre, urcare, ma simt excelent pe urcarea asta, mai ales ca sunt cu gandul la poteca din padure de pe malul lacului. Ajung la baraj, beau ultimul strop de apa, in continuare urcare.
Cobor catre lac, sunt curios cum e facuta trecerea aici deoarece drumul e inundat. Trecerea e ok, pe un trunchi de pom trec raul, ajung pe poteca dupa un push de cativa metri care iarasi e facut ok, aici push-ul era aproape vertical in tura de recunoastere. Fac poteca f. repede si cobor catre plaja stiind ca acolo e drumul, dar e inundat, ajung totusi la drum la indicatiile catorva baieti care grataresc acolo.
Vad finish-ul, vin tare, nici nu intreb al catelea am sosit, ma duc direct la o sursa de apa si dau pe gat cateva pahare, vine cineva si imi zice esti al 2-lea, whaaaaat, la categorie?, nu, la general, doar Pantani a trecut de la tura de maraton, wowwww. Ceilalti sunt rataciti, deci s-au ratacit mai grav decat mine, deci rezultatul nu e unul meritoriu, adica nu i-am facut din picioare, i-am facut din noroc. Nu ma bucur prea tare, dar totusi imi mai dispare din frustrarea multiplelor rataciri. Ma bucuram mult mai mult daca mergeam impreuna cu Dan, sa fi ajuns sa ne batem la sprint, ca barbatii, pe usoara urcare spre final, indiferent de clasament, sa facem putin spectacol. Poate la urmatorul maraton.
Usoara bucurie pe care o aveam imi e curmata de vestea ca Dan a abandonat, deci e ceva mai grav la glezna, Cosmin si-a dizlocat umarul dar e destul de vesel si optimist.
Premierea, imi aud numele, tasnesc sa imi iau premiul, sa verific stabilitatea busteanului cu nr.2 sau 1, nu stiam cum s-a facut clasamentul pe categorie sau la genral, dau mana cu Alin, Cosmin striga: "Sorin nu e locul 2?", la care am ramas cateva sec. pe interzis, m-am uitat pe diploma, nu scria nici un loc, mi-am dat rapid seama ca sunt incadrat la premiile de consolare, frustrarea continua, Alin raspunde ca am ratat PC Maru. Whaaaaat? Care PC, unde, cand? Ce bine mi-ar fi prins acolo o revitalizare. Refuz consolarea, arunc diploma si plec. Ne-am uitat pe drum, din masina, sa vad unde am gresit. Nu am vazut nici eu nici Florin. Pe drum Florin vorbea singur, eu eram cu gandul la PC Maru :-)
Concluzionand, traseul de maraton e f. f. fain, are tot ce ii trebuie unui maraton ca si teren, peisaj, il recomand ca si tura de we. Sigur voi mai merge pe el anul asta. Singura chestie ce ii lipsea in concurs erau semnele, marcaje mult prea rare, nici o directionare in intersectii, nici un semn de averitizare asupra gradului de dificultate al coborarii, desi in padure pe poteca erau coborari si de 3 sageti. Speram la anul sa se faca marcajul din timp cu cel putin 2 sapt. inainte, sa se poata primi feedback de la riderii care fac recunoasterea, a.i. sa numai fie probleme de orientare. Sper ca Alin sa nu se lase si la a 3-a editie sa o faca perfecta, caci cel mai mult conteaza ca riderii sa se simta bine.
Aici noi cei din zona ar trebui sa ne implicam mai mult (vezi cei din Cluj cand ies la marcat sau cel mai bun exemplu este Dan Lupsa care se implica si ajuta f. mult la toate evenimentele din zona), eu m-am implicat cat am putut, din pacate timpul meu liber e f. limitat.
La celelalte categorii am inteles ca nu au fost probleme si in rest a fost ok, pana la urma o iesire in natura cu pritenii si toti cunoscutii cu aceeasi pasiune: MTB-ul. M-am bucurat mult ca au venit si prietenii din Cluj, echipa Clujul pedaleaza.
Speram la cat mai multe evenimente in zona, vad ca apar, asta e de bine, si asteptam BMM-ul.
Trackul parcurs de mine, ca de obicei am uitat sa pornesc si sa opresc la timp garminul. :-P

Primul podium

Merg la multe curse (maratoane sau XC) dar de fiecare data la Concordia XC mi se intampla chestii iesite din comun (intamplarea de cascadorii rasului de anul trecut). Intre timp am capatat ceva experienta in XC, datorita curselor Clujul Pedaleaza de la care nu lipsesc nici o etapa, dar si datorita celor doi rideri clujeni, prietenii mei: Marius Muresan si Dorin Curta de la care am mai furat/invatat meserie ca sa zic asa.

Reteta podiumului de la Concordia e urmatoarea: chef in seara precedenta, dormit 5h si luat startul din ultima linie, cam asta a fost pe scurt, dar sa dezvolt putin.

Riderii (aprox. 150 buc) sunt chemati la start, din mijlocul satului Tapia, cateva sute de metri de asfalt pana se intra pe off - super decizie. Start separat per categorii, cu interval de 30s intre categorii (ultimul anunt pe care l-am auzit) - super decizie din nou. Dar nu avem numere dinstictive per categorii, cum ne deosebim la start, hmmmm, deci cineva de la oldies poate lua startul cu tineretul... ok, nu m-am concentrat prea tare pe chestia asta. Dar inca o intrebare care imi vine in minte, cum stiu sa ne opreasca? (la un concurs de XC cand termina primul turele, toti ceilalti din categoria respectiva sunt opriti la finalul turei, chiar daca nu au terminat numarul de ture stabilit).

Cu chestia asta in minte (start decalat per categorii) ma pozitionez la start in ultimul esalon de rideri (cu Laurentiu Vezentan si echipa de la Clujul Pedaleaza), sa dau posibilitatea celor de la elite resp. seniori sa ia startul, sa nu incurc, avand (ma gandeam eu) timp cel putin 30s sa ma pozitionez dupaia la start in primele linii, categoria oldies but goldies urmand sa plece ultima.

Se da startul pt. Elite dupa care se pleaca usor, tot plutonul din fata, asteptam sa ne oprim la start, vad ca nu se mai opreste, la start franez usor in dreptul liniei de start, Veze trece pe langa mine si imi striga DAI, il vad in stanga pe Calin Tiru care imi confirma ca s-a dat startul....fara sa ii dau nici o pedala pulsul imi urca instant la 170, frustrare, nervi...eram eu cu juniorii, cu copii...in ultimele linii, normal cand esti in asa o pozitie la start si ai 150 de rideri ce trebuiesc depasiti, la o competitie XC (la maraton mai poti recupera) mai bine te duci direct la bere. Nu e si genul meu, pt. mine a devenit o provocare, asa ca in partea de asfalt am depasit copii si ceva fete/femei. Intram in stanga pe off, urcare sustinuta pana la intrarea in padure, drumul e ocupat, full, nici o sansa de a depasi, asa ca dau drumul la suspensia spate pe full travel si ii dau prin stanga pe iarba, pe hartoape pana aproape de intrarea in padure unde revin pe drum.

Am facut ceva depasiri, dar in padure slabe sanse, preponderent singletrack. Pe coborari, cu all mountain-ul meu puteam sa ii dau ceva mai tare dar nu aveam cum, era plin, pluton, se mergea in sir indian. Mai depasesc ceva pe urmatoarea urcare, dupa care pe coborare fac uz excesiv de frane ca nu cumva sa dau peste cei din fata.

Cu groaza ma gandesc la sectiunea de coborare tehnica, singura de 3 sageti (dupa parerea mea), care imi place cel mai mult din tot traseul, acolo trebuia sa ies cu ceva viteza suplimentara fata de abordarea clasica pe mijloc. O abordare simpla de fapt, care se aplica pe valaie. Cam la jumatatea valaului se putea urca pe peretele stang, dupaia pe cel drept si te arunca cu o viteza suplimentara pe poteca ce urma. Aveam dreptate, in valau erau cativa pe langa bitze. Degeaba zbier sa mi se faca loc, pt. ca bietii concurenti nu au cum/unde. Imi cer scuze daca am jenat cumva pe cineva in concurs. De obicei zic: vin pe stanga/dreapta si daca mi se face loc multumesc f. politicos.

Urmatoarea urcare...ce pot sa fac, depasesc, in sfarsit am contact vizual cu plutonul fruntas, era ceva de genul trenuletului lui Cave. E prima data cand vad asa ceva pe un circuit XC dupa aproape o tura. 

Pe ultima urcare sanatoasa din padure ii ajung, ii depasesc pe Bitza, Dan Lupsa, etc si dupa urmatoarea curba care e tot in urcare frec roata fata de roata spate a celui din fata si ies in decor, in padure, sprijinindu-ma de pomi sa nu cad, in cele din urma sunt nevoit sa descalec.

Tot ce am depasit din plutonul fruntas a fost degeaba, ma depasesc, sunt din nou in spate si pierd iarasi contactul cu cei din fata. Deci mai urmeaza o tura de recuperare.

Tura 2 a fost ceva de genul blackout, adica nu imi mai amintesc mai nimic. Pulsul imi urca la nivele pe care nu le-am mai atins niciodata si cred ca eram la putin de un blackout. Pe sfarsitul turei cu nr. 2 imi amintesc ca i-am ajuns din nou pe cei din fata, trenuletul era deja spart, se depasea deja cu o tura intarziatii de la nu stiu ce categorie. Oricum nu stiai cu cine te bati, de la ce categorie. Targetul meu de moment era unul simplu, sa-l depasesc tot timpul pe cel din fata mea pana se terminau cele 3 ture.

La inceputul turei 3 pe S-uri, il ajung din nou pe Dan, il anunt ca sunt in spate, depasim intruna intarziati. Aproape de iesirea din S-uri il depasesc si aud ceva rateuri de lant dar nu simt nimic in picioare. Dan imi striga: "Ai auzit Sori ai auzit?" (rateurile veneau de la el), raspund ca da si ma gandesc ca totusi am si putin noroc dupa startul de cosmar :-). Pe bucata pana la padure mai fac ceva depasiri, greu de tot, tot pe stanga, prin ceva baltute, iarba. Il depasesc pe Marius, locul 2, la momentul acela, nu stiam nici ca el e Marius, si nici ca e locul 2. Cand panta se mai domoleste ma depaseste el.

Pe coborare sunt in roata lui dar nu este loc pt. depasit, eu cu all mountain-ul pot dezvolta o viteza ceva mai mare pe coborari, dar degeaba. Depasim ceva intarziati, pe valau imi fac in sfarsit de cap, macar pe ultima tura. Ultimele urcari le fac fara sa mai pot recupera ceva, iesire din padure, coborare, depasiri intarziati, ies si pe coborare pe iarba pt a depasi dar deviez in decor, aproape de o cazatura, ma reabilitez repede si revin pe traseu fara sa ma fi depasit careva.

Final de cursa, Dan ma anunta ca sunt pe 3, desi e primul meu podium ever, nu ma prea bucur pe loc, imi revin rapid, la un masaj care li se face celor de pe podium.
Pe podium am onoarea sa stau langa Robi (locul 1), un elite in lumea MTB-ului de la noi, un rider de la care ai tot timpul ceva de invatat. Si langa Marius, pe care am avut placerea sa il cunosc cu ocazia concursului.

Asta a fost Concordia 2012 pt. mine.

Toata stima si respectul prietenilor din Lugoj care organizeaza evenimetele MTB din zona. Organizarea, marcarea treseului, cronometrare, toate de nota 10, bravo si felicitari. De altfel unicul eveniment de XC din Banat asa ca trebuie sa ne straduim cu totii sa il crestem si promovam.

Fata de anul trecut a crescut f. mult, s-a vazut asta prin nr. mare de participanti din toata tara.

Ce nu mi s-a parut ok, logistica cursei in sine, eu o vedeam altfel: curse separate pe categorii sau cel putin comasate in asa fel incat sa balanseze cat de cat nr. de participanti pe cursa. Durata totala a concursului ar fi fost cam aceeasi, pt. ca se puteau opri toti concurentii dupa ce a terminat primul concurent, stiindu-se categoria. Dar asta ramane de imbunatatit pt. la anul.
Multumesc lui Dan Lupsa pt. setup-ul fara cusur al bike-ului, nu l-a reusit si la el, dar asta a fost singurul meu noroc din cursa :-)), dar mai ales pt. sfaturile care mi le da tot timpul a.i. mai dispar din amatorismele mele de care numai scap la fiecare concurs. Promit sa calaresc podiumurile cat mai des si cat mai sus, asta ca sa nu il fac de rusine pe Andrei la gradi (fiumiu), care e campion la etapele Clujul Pedaleaza.